Fiindca o lume intreaga e greu de priceput ca avind un singur genunchi… Fiindca uneori si atunci cind esti cazut, ai nevoie de doi genunchi pe care sa sezi sau cu care sa te tirasti. Genunchii Lumii. Fiindca ingenunchierea are si ea nevoie de un sprijin intreg. Fiindca odata cazut in genunchi iti trebuie un refugiu in plus in care sa te poti ridica. Fiindca, poate, poti avea surpriza de a fi fost cautat pe alta cale de intrare spre lume… Apoi, acolo vor fi, din cind in cind, mai ales, poeziile din Genunchiul Lumii, cu tot cu Apa tacerii lor, aduse ceva mai la lumina si mai usor de zgindarit cu degetul sau cu alte cuvinte… Adunate, una cite una, din sacii lor de plastic inainte sa le pun coperta. Aici ramin proza senzatiilor si muzichia starilor cotidiene. About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc… Related

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *