In ultimii ani am auzit de prea multe ori de analfabetism functional si de neajunsurile sistemului de invatamant romanesc. Intre cele doua exista o legatura si nu e cea mai fericita. In Romania, analfabetismul functional depaseste 50% si asta e si efectul direct al unui sistem de invatamant incapabil sa elimine acest fenomen ingrijorator. Ce este pana la urma analfabetismul functional si ce efecte are asupra individului, asupra copiilor, dar si care ar fi cauzele sale?
Analfabetul functional e o persoana care nu poseda cunostinta, „stiinta de carte”, pentru a demara activitati ce ii asigura functionarea „efectiva” in grup, comunitate. Analfabetismul functional se manifesta prin lipsa intelegerii, corelarii si crearii de idei, imposibilitatea intelegerii unui text citit, esentei din el, raportarii continuturilor noi la fondul de cunostinte deja existent sau formularii unui punct de vedere raportat la textul citit. Punctul de vedere nu se poate exprima in scris, oral, cunostintele obtinute sunt inutile, nu se pot aplica in contexte de viata reala, calculele mentale sunt imposibile daca suferi de analfabetism functional. Memoria vizuala si cea de lucru sunt cu probleme, nu te poti baza deloc pe ele.
Analfabetul functional foloseste undeva la 150-200 cuvinte pe zi. Bun si rau devin instrumente de catalogare pentru mutle atribute mai complexe, natura are o descriere in spectru ingust, fondul de verbe folosit e redus si el. Un analfabet functional nu isi accepta statutul, nu are logica fundamentala ca sa faca fata vietii si unui job, tot timpul are pareri bune despre evolutia sa. Efectul Dunning-Kruger, care presupune supraevaluare permanenta, va fi evident la analfabetii functionali.
Nu se vor adapta in comunitati mari, sunt mai degraba traditionalisti, cred in valori simple, nu se impaca bine cu orice fel de schimbari de paradigma. Pentru analfabetul functional ori e scepticism pe toata linia, ori e credulitate pe toata linia. Cale de mijloc nu exista. Toata energia lor e consumata pe indeplinirea nevoilor naturale, basic, manifestarea nevoilor psihologice aproape ca nu exista, exprimarea libera e aproape imposibila.
Semnalul de alarma a fost tras odata cu testele standardizate PISA aplicate si pe elevii romani. Elevii romani au obtinut performante foarte slabe, rata analfabetismului functional e in crestere de la un an la altul. Rata abandonului scolar la noi e de 15%, peste media U.E. de 10%, copiii care abandoneaza scoala nu vor fi inclusi si ei in testarea PISA, deci tabloul analfabetismului functional in tara noastra e si mai sumbru.
Situatia e grava, asta desi, daca ne uitam la medalii si la olimpiadele la care participa elevi romani vom vedea tot mai multe medalii si rezultate excelente. Asta nu ne incanta pentru ca pe un esantion reprezentativ vom vedea ca analfabetismul functional e mult mai mare decat in anii trecuti… Ce e de facut? E simplu. Va trebui sa dezvoltam evaluari standardizate normative corelate cu PISA, continuturi legate de evaluarile pe care ni le dorim.
Aceste evaluari nu vor fi utile decat daca vor fi administrate elevilor de trei ori pe an scolar, cu 2-3 saptamani pentru profesori ca sa fie gestionate usor si eficient. Vezi la ce nivel e elevul dupa evaluarea de 30-40 minute, evaluarile au si rol formativ, profesorii stiu clar ce au de facut la clasa, se testeaza competente nu insusirea de informatii memorate care se vor uita in cel mult cateva luni. In strainatate, de pilda in SUA, exista de multa vreme evaluari standardizate in sistemul de invatamant de acolo, la noi standardizarea e o necunoscuta…
Romania bate pasul pe loc in privinta evaluarilor, nu exista strategii coerente, nu avem programe nationale de combatere a analfabetismului functional. Ba mai rau, analfabetismul functional se transforma intr-un tabu sau intr-un motiv de ras cand mai sunt descoperite cazuri si printre adulti, copiii care au plecat de pe bancile scolii cu acest „handicap”… Lipsesc obiective tangibile, operationale, lipseste vointa, implicarea politicului, lipsesc multe…
Revenind la ce presupune analfabetismul functional, trebuie sa intelegem ca elevii care sufera de asa ceva pot reproduce verbal, in scris, texte invatate, le memoreaza perfect, dar nu inteleg sensul, nu pot rezuma, nu pot raspunde la intrebari pe marginea textelor memorate sau citite la clasa.
Cat despre cauzele analfabetismului functional, ele sunt datorate unui cumul de factori, individuali si sociali. Factorii individuali ar putea fi tulburari de atentie, chiar prezenta dislexiei, probleme intelectuale mai grave, deficiente socio-emotionale sau sisteme motivationale deficitare, tulburari lingvistice. Factorii sociali si economici aflati la baza analfabetismului functional sunt saracia, in primul rand, dupa care somajul, situatia familiala ce influenteaza dezvoltarea copilului. Si sistemul de invatamant e o cauza a analfabetismului functional, cum am vazut deja prin strategiile de studiu deficitare si bazarea in continuare pe memorare si reproducere inclusiv la examene nationale.
Ce consecinte va avea analfabetismul functional ajuns la o rata atat de mare astazi? Foarte multe. De la orizonturi culturale limitate, la abandon scolar masiv, rata de promovare mica la examene, vocabular slab dezvoltat sau absenta motivatiei pana la stima de sine scazuta si integrare dificila pe piata muncii, discrimanare si comportamente antisociale deviante. Toate le vom vedea in perioada urmatoare si ne vom gandi la analfabetism functional, mai bine spus si la el, cand vom vedea cu ochii nostri ce se intampla.
La nivel mondial avem in continuare analfabetism functional, nu e doar la noi in tara acest fenomen ingrijorator. In Finlanda avem un procent mic, de 4% cand ne raportam la acest concept, in SUA doar 14%, iar in Brazilia ajungem la 70%. Ultimele pozitii sunt ale Romaniei si ale Bulgariei, cu procente de 50%…