Anxietatea aparuta la copii este mai usor de gestionat daca stii de la inceput ce ai de facut in calitate de parinte

De fiecare data cand apare anxietatea la copii parintii sunt tentati sa ii ajute sa se simta mai bine. Insa prin aceasta incercare de a-i proteja de efectele anxietatii parintii pot sa inrautateasca anxietatea. Cea mai buna metoda prin care ii poti ajuta pe cei mici sa depaseasca anxietatea este sa ii inveti sa ii faca fata de fiecare data cand aceasta se manifesta. In timp anxietatea va disparea treptat daca vei tine cont de cateva sfaturi esentiale de parenting.

Inca de la inceput, pana sa iti intri in rolul de parinte si sa actionezi ca parinte, trebuie sa intelegi clar diferenta dintre anxietatea normala si afectiunile ce au anxietatea inclusa in simptomatologie. Temerile comune, de monstrii de sub pat, de intuneric, de insecte, gandaci sunt comune in cazul copiilor si pot sa duca de multe ori la aparitia anxietatii. Anxietatea e atunci un raspuns normal. Ea devine toxica in momentul in care e prea puternica si copilul nu mai e in stare sa se comporte normal, sa isi manifeste sentimentele si sentimentele in mod normal.

Anxietatea e perfect normala la copii si are un rol dublu. E parte din instinctul nostru de conservare si ne motiveaza. Anxietatea ca afectiune la copii duce in mod inevitabil la evitarea unor situatii, lucruri, oameni, la evitarea unor locuri care determina aparitia anxietatii puternice.

Cauzele anxietatii ca afectiune la copii ar putea fi genetice, dar sunt implicati si factori de mediu care vor contribui la dezvoltarea anxietatii in timp. Deci biologia, biochimia sau situatiile din viata de zi cu zi, comportamentele invatate vor duce la anxietatea ca afectiune la copii. Copiii anxiosi provin din familii unde anxietatea e la ordinea zilei. Multi copii sunt „predispusi” la anxietate, au probleme in a controla sentimentele ce vin la pachet cu anxietatea.

Simptomatologia anxietatii la copii depinde mult de varsta acestora si de tipul de anxietate. Simptomele frecvente si usor de identificat sunt unele fizice si psihice. Dintre cele mai comune simptome la copii amintim: iritabilitate crescuta, plans excesiv, stari de agitatie aparute din senin, imposibilitatea controlului asupra comportamentelor. Pot sa apara si „accidente” nocturne, dureri de cap si de stomac, nevoia permanenta de a merge la baie, respiratie accelerata, dureri in piept, stare de rau, greata, varsaturi, lipsa poftei de mancare, dureri musculare, tensiune, dificultati cu somnul. Plus ca micutii pot sa aiba nevoie sa faca lucrurile in acelasi fel, in aceeasi ordine, nu stiu cum sa reactioneze la experiente noi, sunt mereu atenti la ce se intampla in jur si in stare de alerta permanenta.

Tipurile de anxietate manifestate la copii pot fi multe. De exemplu, avem anxietatea separarii de parinti, ceva rau se va intampla daca micutul nu se afla in preajma parintilor, se manifesta frecvent intre 18 luni si 3 ani, reapare intre 7-9 ani. Anxietatea generalizata care deja e o afectiune serioasa la copii se manifesta prin temeri permanente de absolut orice se intampla in viata micutului, copiii ajung sa nu aiba incredere in instinctele lor si sa caute mereu aprobare, asigurari de la altii. Se mai adauga panica excesiva si atacurile de panica, fobiile, anxietatea sociala, mutismul selectiv, care se manifesta prin refuzul de a vorbi in afara „cercului de incredere”, in afara familiei. In cazuri mai grave se ajunge si la tulburare obsesiv-compulsiva, apar obsesii, ganduri care duc la anxietate, comportamente ritualice la copii.

Ce poti face tu, ca parinte, ca sa ajuti copilul sa treaca mai usor peste anxietate si sa o previi?

  • Trebuie a ajuti copilul sa gestioneze eficient anxietatea-rolul tau, ca parinte, nu este neaparat sa previi sau sa tratezi anxietatea, ci sa iti inveti copilul cum sa ii faca fata in mod eficient. Nu trebuie sa incerci sa elimini stresorii care duc la anxietate, copilul trebuie invatat sa tolereze anxietatea si sa functioneze cat de bine poate in prezenta ei;
  • Nu evita tot felul de lucruri doar pentru ca ele determina anxietatea-pe termen scurt ajuti copilul sa scape de anxietate, insa pe termen lung nu ii vei face bine deloc. Degeaba elimini pe moment lucrurile ce duc la anxietate pentru ca pe viitor vor fi inlocuite de altele foarte usor;
  • Exprima asteptari realiste, pozitive-nu ai cum sa ii spui copilului ca toate temerile sale ce duc la anxietate sunt nerealiste. Dar poti sa iti exprimi increderea in faptul ca totul va fi in regula, ca micutii vor fi in stare sa gestioneze anxietatea. Ei trebuie sa constientizeze faptul ca pot sa treaca peste anxietate si ca anxietatea nu le va mai face probleme in timp;
  • Respecta sentimentele copiilor-validarea nu inseamna de multe ori ca esti de acord cu ce se intampla. Nu vrei sa amplifici temerile existente, trebuie sa asculti copilul, sa exprimi empatie, sa arati empatie, copilul trebuie sa inteleaga de ce este anxios, parintele trebuie sa asigure copilul ca va fi cu el si il va ajuta sa treaca peste anxietate;
  • Nu bombarda copilul cu intrebari-lasa-l sa se exprime liber, sa vorbeasca despre ce simte, nu „hrani” anxietatea amintindu-i mereu ca e anxios. Daca vrei totusi sa adresezi intrebari incearca-le pe cele deschise, generale;
  • Nu intari temerile copilului-ai grija ce mesaje transmiti fara sa vrei prin tonul tau, prin comportamentul si intrebarile, afirmatiile tale. Evita sa amplifici sau sa intretii temerile pentru ca nu vei face decat sa duci si mai departe si sa agravezi anxietatea la copii;
  • Incurajeaza toleranta fata de anxietate-recunoaste cand micutul incearca sa faca fata anxietatii si incurajeaza toleranta in orice forma apare ea. Pe masura ce exista contactul cu stresorii si copilul invata cum sa se comporte, cum sa reactioneze cand apare anxietatea si anxietatea va fi mai usor de gestionat;
  • Perioadele de anticipare trebuie sa fie cat mai scurte-redu sau elimina oricand poti perioadele de anticipare, doar asa poti preveni si poti gestiona anxietatea la copii;
  • Gaseste alaturi de copil cele mai bune modalitati de a gestiona anxietatea-cauta sa implici copilul in gasirea solutiilor pentru reducerea anxietatii, sa implici si jucariile sau poate telefonul, daca e atras de ele. De fiecare data cand mai apare anxietatea ar fi minunat sa va opriti din orice si sa discutati despre anxietate, sa gasiti cea mai buna si mai haioasa solutie pentru a trece mai usor peste ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *