Nu de putine ori artistii au ajuns sa isi distruga propriile opere din motive dintre cele mai neasteptate si mai ciudate…

Cand te gandesti la artisti si la creatori de frumos te gandesti, probabil, la multe opere de arta, la creatii spectaculoase si la multa rabdare. Doar ca lucrurile nu stau asa de fiecare data si multi artisti ajung sa recurga la gesturi extreme in cautarea perfectiunii si muzei creatoare, inspiratiei si creativitatii de moment…

De ce isi distrug artistii operele? Explicatia e simpla. Pentru ei, distrugerea inseamna arta performantei, arta conceptuala. Dincolo de aceasta explicatie un pic savanta, artistul isi distruge opera pentru ca nu e multumit de ea sau de el, pentru ca nu a ajuns deloc la perfectiunea pe care si-a dorit-o. Apar regrete, dar ele sunt depasite rapid din momentul in care opere noi si arta in cea mai pura forma se nasc din astfel de gesturi extreme. De-a lungul istoriei artelor au fost numeroase exemple de artisti mari, renumiti, care au apelat la astfel de “practici” ori de cate ori au vrut sa iasa din conul de umbra al creativitatii si al imaginatiei artistice.

Michelangelo Buonarroti. Unul dintre cei mai importanti artisti din perioada Renaşterii italiene, Michelangelor a ajuns sa isi distrugă o opera foarte importanta, Pietà. Cu un ciocan a distrus piciorul sculpturii sale si a reusit sa strice intr-o secunda una dintre cele mai importante si relevante lucrari. Nu se stie exact ce l-a apucat pe Michelangelor de s-a razbunat pe lucrarea sa, dar istoricii au facut de-a lungul timpului o multime de speculatii. S-ar crezut ca ar fi vorba despre teama de a nu fi vazut ca un simpatizant al protestantilor in timpul inchizitiei romane, dar si de o furie greu de stavilit legata de calitatea marmurei folosite. Cert este ca respectiva opera a fost distrusa si asta a fost doar inceputul unui lung sir de lucrari celebre ajunse sa fie in centrul nemultumirii si furiei artistilor care le-au dat „viata”.

Claude Monet. Monet tot expunea diverse picturi in ultimii ani ai carierei sale. In 1908 insa, nemultumit de niste picturi facute in ultima vreme si pe cand incepea sa creeze pentru urmatoarea expozitie, a luat un cutit si a facut praf cel putin 15 opere de arta cu valoare greu de estimat. Expozitia programata la Paris a fost mult intarziata. Dupa operatia de cataracta, Monet a repictat multe opere deja realizate pentru ca nu erau bine facute din cauza vederii slabe de dinainte de interventia chirurgicala. Georges Clémenceau, fost prim-ministru francez, ii lua apararea lui Monet in 1927, explicand cautarea perfectiunii prin aceste gesturi necugetate si atacurile asupra propriilor opere cand nemultumirea fata de creatie era una foarte mare.

Jasper Johns. Pe cand avea doar 24 de ani a inceput sa isi distruga toata munca, toate operele sale. Se pare ca distrugerile pe care le-a facut au avut un rost. Asa cum marturisea acesta, distrugerea a ajutat imens pentru a ajunge iarasi la perfectiune si a avea mai multa inspiratie pentru urmatoarele lucrari. La ceva vreme dupa ce a facut praf cam tot ce realizase in trecut a avut un vis si a pictat steagul american, celebra pictura „Steag” fiind realizata in acelasi an.

John Baldessari. Tatal artei conceptuale, Baldessari a decis sa isi distruga si el creatia, toate picturile ce le-a realizat intre mai 1953 si martie 1966. Le-a dus la crematoriu pe toate si le-a ars. Una dintre operele sale celebre, Proiectul Incinerarea, a fost realizata ca urmare a acestor actiuni. Tot ce a ramas in urma arderilor a fost expus la muzeul MoMA din New York. Cenusa se afla intr-o urna din bronz in forma unei carti si a fost amplasata pe un raft pentru carti. Atunci a fost nasterea unei noi faze in productia artistica. Si aici am avut o distrugere care a dus la ceva nou, la inovatie in arta si la creativitate fara margini in materie de concepte.

Agnes Martin. Artist reprezentant al expresionismului abstract, pictor renumit in epoca sa, Martin a distrus toate picturile de la inceputul carierei, stergand cu buretele stilul de la inceputuri. De la nevoia de a controla tot ce tinea de artistul Martin pana la probleme psihice si schizofrenie, toate ar fi putut fi motive clare ale acestei nebunii. Toate picturile cu peisaje din primele momente ale carierei sale au disparut atunci pentru totdeauna. Doar capodoperele minimaliste de mai tarziu au ramas in istoria artei si pot fi admirate acolo unde sunt expuse.

Francis Bacon. Dupa decesul sau, in 1992, studioul sau plin cu de toate din South Kensington a fost excavat. Oamenii care lucrau pe santier au fost inmarmuriti la descoperirea facuta: 100 de lucrari, opere de arta valoroase au fost descoperite facute praf. Procesul ciudat, masochist si plin de tortura care il caracteriza de altfel pe Bacon era explicatia pentru distrugerea permanenta a operelor de care nu era multumit. Gorila cu Microfon a fost gasita printre operele distruse, avea doua taieturi imense in ea, figura centrala fusese scoasa practic din pictura extrem de valoroasa daca s-ar fi pastrat si ar fi fost expusa in muzee, galerii de arta.

Louise Bourgeois. La fel ca Francis Bacon, si Bourgeois a lasat o scena groteasca in studioul sau imediat dupa deces. In studio se gaseau fel de fel de opere neterminate sau distruse, lasate de izbeliste si aruncate pe unde s-a putut. Anxietatea, perfectionismul, crizele de furie, toate au dus la acest dezastru si la pierderi inestimabile pentru cultura globala. Multe sculpturi erau impinse pur si simplu de blatul din bucatarie sau de pe masa daca nu ieseau cum isi inchipuise Bourgeois. Daca nu lucra, Bourgeois devenea anxios si ataca propria opera. Distrugea, spargea, facea praf tot ce prindea pe langa el si in mana.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *