2025 e un an greu pentru Romania. Si la fel vor fi si urmatorii doi ani. Cuvantul de ordine e austeritate. Masurile extrem de dure impuse prin pachetele de masuri fiscale anuntate deja si puse in practica pe rand, etapizat, urmeaza sa echilibreze bugetul si datoria publica existenta. Dar poate austeritatea sa salveze tara de la incapacitate de plata si de la recesiune profunda? Exemplele altor tari aflate in situatii similare ar putea oferi cateva indicii clare despre rezultatele la care ar trebui sa ne asteptam…
Austeritatea implica un set de masuri prin care se incearca reducerea datoriei din sectorul public national, deficitului bugetar. O datorie prea mare va duce la instabilitatea financiara, la recesiune si probleme regionale si nationale foarte mari din punct de vedere economic. Politicile de austeritate vor duce invariabil la cresterea ratei somajului, la proteste, revolte sociale, la nemultumiri majore pe toate planurile.
Guvernele apeleaza la austeritate pe plan economic pentru a demonstra agentiilor de creditare si institutiilor care asigura ajutor financiar pentru tara ca exista disciplina financiara si ca economia poate redeveni stabila, datoria poate sa scada. Doar asa se poate evita recesiunea profunda si o criza economica, financiara nationala, regionala. Scopul principal este asigurarea solvabilitatii statului, dar si restabilirea increderii pietelor financiare.
Odata agreata necesitatea austeritatii ea va lua forma taierilor de cheltuieli din sectorul public si cresterii de taxe de orice fel. Scadere cererea de pe piata insa, cresterea economica e lenta sau se opreste brusc, e afectata si populatia vulnerabila din societate, inegalitatile cresc, frustrarile cresc si ele.
Avantajele austeritatii impuse pentru redresare economica sunt numeroase. Se reduce datoria publica, deficitul bugetar, imprumuturile nu vor implica niste costuri foarte mari pentru stat, disciplina financiara e mai buna, stabilitatea economica pe termen lung e asigurata, crizele fiscale si financiare, economice sunt evitate.
In Romania, in 2025, avem trei pachete de masuri fiscale pentru prevenirea intrarii in incapacitate de plata a statului. Toate trei sunt adoptate prin asumarea raspunderii din partea Guvernului. Rezultatele lor se vor vedea in timp insa, pe masura ce se va ajunge la adoptarea tuturor pachetelor de masuri fiscale propuse. Reforma fiscala si administrativa, economica vizata de cele trei pachete este una dintre cele mai ambitioase de pana acum.
Chiar daca e prea devreme si prematur sa discutam despre rezultate putem sa ne dam seama usor daca aceste masuri vor functiona sau nu gandindu-ne la alte scenarii de austeritate implementate in diferite tari cu ceva timp in urma si la urmarile lor…
Grecia. A fost nevoita sa treaca pe un scenariu care a implicat si masurile de austeritate din 2010. Motivul? Criza datoriilor suverane din zona euro. Deficitul bugetar al Greciei era foarte mare, datoria publica uriasa, iar fara austeritate intrarea in incapacitate de plata era sigura. Austeritatea in Grecia a insemnat taieri de salarii din sectorul public, de pensii, cresterea TVA si alte taxe conexe, reforme structurale, privatizari in masa.
Dar austeritatea a venit cu un pret in Grecia. A intervenit contractia economica severa, PIB scazut cu peste 25%, a crescut rata somajului, cu 27% cel mai mare procent, saracia a fost la ordinea zilei si protestele sociale de amploare au dominat lunile de dupa aplicarea masurilor.
Scaderea economica s-a mentinut, asta desi datoria a fost partial restructurata, raportul datorie-PIB a crescut pe termen lung. Pe termen scurt nu s-a pus problema de crestere economica.
Spania. Tot din 2010 si Spania a avut probleme pe plan economic si a recurs la austeritate. Motivul? Criza datoriei europene si „spargerea” bulei imobiliare ce a determinat criza bancara. Si aici s-au redus salariile bugetarilor, s-au inghetat pensiile, s-au facut taieri masive de la sanatate, educatie, s-a crescut TVA-ul.
Dar recesiunea a fost prelungita, somajul a ajuns si el la 26%, in randul tinerilor era de 55%, inegalitatile sociale si economice s-au adancit. Costurile sociale erau mari, dar deficitul bugetar s-a mai redus. Revenirea economiei a fost lenta si foarte dificila.
Portugalia. Din 2011, Portugalia trecerea la austeritate. Datoria publica era prea mare, deficitul bugetar urias, asta dupa ce criza din zona euro lovise si aceasta tara. S-a inceput cu taieri de salarii in sectorul public, cu reducerea pensiilor, cu majorari de TVA, impozit pe venit, si s-a incheiat cu reducerea cheltuielilor sociale.
Dupa austeritate au venit recesiunea economica si cresterea somajului. In 2014, Portugalia iesea din programul de salvare a economiei, a avut crestere economica, deci austeritatea aici a functionat si si-a atins scopul.
Irlanda. 2008 a marcat inceputul masurilor de austeritate in Irlanda. Motivul? Si aici s-a spart bula din imobiliare si a urma criza bancara severa, cu un plan de salvare international impus imediat.
S-a taiat din cheltuielile publice, s-au redus salarii, tot in sectorul public, au fost cresteri de taxe. Dar nu s-a rezolvat nimic si s-a intrat intr-o recesiune profunda. Spre deosebire de alte tari, economia irlandeza si-a revenit spectaculos si foarte rapid. Austeritatea a contribuit la stabilizarea economica.
Marea Britanie. Desi o economie puternica si stabila in aparenta, si Marea Britanie a trecut pe scenariu de austeritate din 2010. Motivul? Criza financiara din 2008 care a adus un deficit bugetar urias. Conservatorii din Marea Britanie au ales aceasta cale dificila, dar necesara.
S-au taiat bani din bugetele ministerelor, s-au taiat masiv bani din serviciile publice, asistenta sociala, autoritati locale, s-au inghetat salariile din sectorul public. Serviciile publice au simtit imediat o presiune uriasa, sistemul national de sanatate a fost la un pas de colaps. Saracia a devenit problema nationala, cresterea economica a fost lenta, veniturile reale au stagnat.
Reducerea deficitului a fost prea lenta in aceasta tara, austeritatea nu si-a atins scopul.
Italia. Din 2011, Italia a fost nevoita sa impuna masuri de austeritate dure. Motivul? Datoria publica prea mare, peste 120% din PIB, un record negativ, dar si presiune constanta din partea pietelor financiare in timpul crizei din zona euro.
S-a reformat sistemul de pensii, a crescut varsta de pensionare, s-au taiat bani de la capitolul cheltuieli publice, s-a introdus impozit pe proprietate.
Austeritatea nu si-a atins scopul, a urmat somajul ridicat, stagnare economica prelungita, tinerii au avut de suferit cel mai mult. Datoria publica a crescut, reformele nu au adus o crestere economica robusta.
Letonia. Austeritatea a aparut ca o necesitate in Letonia intre 2008 si 2010. Letonia intrase in criza economica profunda, marcata de scaderea PIB-ului cu 25% in doi ani, dupa declansarea crizei financiare globale.
In cazul Letoniei s-a aplicat poate cea mai dura politica de austeritate, devalorizarea interna. Salariile din sectorul public s-au redus cu 20-30%, cheltuielile guvernamentale s-au redus puternic.
Revenirea economica a fost rapida, Letonia nu a suferit mult si a devenit tigrul baltic. Dar pe plan social austeritatea a dus la emigratie masiva, la cresterea inegalitatii din tara.
Canada. O tara de la care nu te asteptai sa aiba probleme economice masive, Canada a recurs la austeritatea la mijlocul anilor 1990. Motivul? Deficitul bugetar era prea mare, datoria publica in crestere, stabilitatea economica aproape ca nu exista.
S-a taiat din cheltuielile publice, s-au transferat catre provincii, au fost reduceri de personal in administratia federala.
Deficitul a fost eliminat pana la urma, s-a ajuns si la surplus bugetar, a crescut si economia, datoria publica a scazut. Austeritatea a avut efectele scontate.
Germania. O tara puternica si cu o economie stabila in general, Germania a avut o perioada de austeritate la inceputul anilor 2000. Motivul? Cresterea economica era slaba, somajul foarte ridicat.
Toate reformele puse in practica pentru revenirea la stabilitate economica au avut si un nume, Agenda 2010. Ce a inclus austeritatea in Germania? Taiere de ajutoare de somaj si sociale, flexibilizarea de pe piata muncii.
S-ar redus somajul, exporturile germane au devenit competitive pe termen scurt si mediu. Dar au fost sectoare cu locuri de munca cu salarii mici, au crescut inegalitatile in privinta veniturilor. Cand a venit criza financiara din 2008 Germania a rezistat mult mai bine pentru a inceput din timp pregatirile pentru cele mai negre scenarii.