RATB

Bingo! Am zis-o si p-asta!

Astazi, in centrul tirgului, mare buluceala in jurul unui individ cu vesta albastra si a mesei lui pliante, asemeni celor care vindeau lozuri in plic cindva pe Republicii. Ma apropii si ma dumiresc: cetateanul vindea cartoane pentru bingo, pentru Antena 1. Nu stiu cit costa un asemenea loz al marilor… sperante televizoristice dar stiu ca imediat m-a palit amintirea anilor cind Bingo era sinonim cu buna ziua sau cu ce mai faci?. Cred ca asta se intimpla acum vreo 15 ani sau chiar mai putin. Pe vremea aia jocurile astea faceau parte din acelasi pachet de noutati sclipitoare ale intilnirii noastre cu piata libera: blugii turcesti, ciunga si bonibon la discretie, whisky-ul la taraba, alba-neagra sau casetele cu Lambada si Samantha Fox. Erau atit de ieftine si de proaste incit ne ajutau sa nu realizam cit de saraci eram eram de fapt. Dar traiam mirajul Occidentului si ne credeam deja capitalisti. Rupti in fund, da’ liberi! In aceeasi perioada au facut cariera si celebrele caritasuri, jocurile intrajutorare, moristi la acelasi fluviu de iluzii care inundase Romania. E alta poveste faptul ca tocmai din aceste jocuri s-au nascut prosperii oameni de afaceri, intreprinzatorii, dezvoltatorii de mai tirziu. Culoarea dominanta a acelui tablou al cotidianului romanesc era insa saracia lucie si lipsa de viziune, incremenirea in mirajul amintit. Intilnirea mea de azi cu vinzatorul ambulant de bilete bingo imi pare a-mi consimti parte dintre primele semne ale intoarcerii noastre in urma cu zece ani. Este evident ca acest bingo este pe cale sa redevina un fenomen de masa fiindca se muleaza perfect pe starea de fapt a romanilor azi si pe esecul desavirsit al dezvoltarii tarii asteia. Avem iar nevoie de asemenea iluzii pentru a ne amagi saracia tot mai lucie. Probabil, daca legea ar mai permite-o miine ziarele ar fi iar pline de seriile cu numerele cistigatoare si ale celor inscrisi la loteriile de inmultit banii de opt ori. Sunt o mana cereasca aceste jocuri-spectacol si pentru posturile tv si gazetele secatuite de fonduri si audienta in vremurile astea! Vom retrai, iata, din nou istoria fara sa fi invatat nimic din ea. Fatalmente nu avem prea mult pina la a constata ca, de fapt, 15 ani s-au cam dus degeaba daca nu am gasit vaccinurile potrivite pentru a nu ne mai… procopsi cu aceleasi boli. Mai recunosc insa ca, pina si acum noi, inclusiv eu aici, nu facem altceva decit sa constatam, sa colectionam lamentari, sa ne aratam destepti prin manifestele noastre scrise sau strigate. Si asta face inclusiv prim-secretarul de partid si de stat Traian Basescu, prin diagnosticul dur – adevarat si usor de pus – al Comisiei Prezidentiale la capatiiul unei Romanii in coma! (De citit aici) Totul pare sa tina de un Spune si tu si numai atit… Chiar daca stiu cam de unde bate vintul si cu aceasta… civica si altrusita chemare – in van, pina la proba contrarie! – la varsat naduful. 😉 P.S. – Muzici de inima albastra. Normal, Mariza nu e din filmul asta, si poate tocmai de-asta e de ascultat! 🙂

Exit mobile version