Desi se discuta despre boli genetice rare, aparitia lor in randul populatiei si diagnosticarea sunt din ce in ce mai dese. Dintre toate bolile genetice rare, boala Machado-Joseph iese in evidenta prin simplitatea simptomatologiei, dar si prin severitatea acesteia odata ce progresul afectiunii incepe sa fie unul imposibil de stapanit.
Boala Machado-Joseph este o afectiune genetica rara, din sfera ataxiei, ducand progresiv la ataxie. Ataxia afecteaza sistemul nervos si are un progres lent, treptat. Nu se mai pot controla muschii, echilibrul si mersul devin imposibile, picioarele si mainile nu mai raspund la comenzile normale.
Pacientii care ajung sa sufere de boala Machado-Joseph au un mers atipic si nu pot inghiti sau vorbi normal. In literatura de specialitate boala despre care discutam astazi mai e cunoscuta si ca ataxie spinocerebeloasa tip 3, un tip de ataxie spinocerebeloasa comun.
Avem trei tipuri de boala ataxie Machado-Joseph, catalogate in functie de simptomatologie, severitate, si de debut. Tipul I debuteaza undeva in jurul varstei de 10 ani in anumite cazuri si poate sa apara oricand pana la 30 de ani, cu simptomatologie severa si cu progres rapid. Tipul II incepe de la 20 de ani si poate sa apara oricand pana la 50 de ani, cu simptomatologie inrautatita in timp, progresiv. Tipul III debuteaza undeva pe la 40 de ani si poate sa se manifeste oricand insa pana la 70 de ani, cu simptomatologie inrauitatita progresiv, incet, incet.
Cum recunosti boala Machado-Joseph? Daca te confrunti cu tipul I ai spasme musculare involuntare puternice la brate, picioare, rigiditate musculara, hipertonie, miscari ciudate ale corpului, mers clatinat, vorbire neclara, dificultati la inghitire, ochi bulbucati.
La tipul II simptomele sunt: spasme musculare necontrolate, continue, dificultati la mers din cauza spasmelor, reflexe aproape inexistente, dificultati de coordonare a miscarilor de la brate, picioare. La tipul III simptomele sunt ceva mai complicate, incluzand spasme musculare vizibile, dureri, senzatie de furnicaturi, amorteli puternice in maini, brate, pierderea de tesut muscular, mers nesigur, lipsa echilibrului.
Alte simptome asociate bolii Machado-Joseph: vedere dubla, imposibilitatea controlului miscarilor oculare, tremur la nivelul bratelor, probleme cu echilibrul, coordonarea generala, spasme ale limbii, fetei, probleme cu somnul, durere cronica de spate. Din cauza acestei varietati mari de simptome e foarte usor sa confunzi boala cu alte afectiuni neurologice, scleroza multipla, boala Parkinson.
Cauzele bolii Machado-Joseph sunt genetice. O mutatie genetica de la gena ATXN3 la cromozomul 14 este vinovata de aparitia tuturor simptomelor afectiunii. Si mai grav e ca segmentul de ADN cu probleme se repeta de cateva ori. Medicii si specialistii in genetica numesc aceste repetitii „repetitii trinucleotidice CAG, Citozina-Adenina-Guanina. La o persoana normala ADN-ul uman are 12-43 copii trinucleotidice CAG, dar la pacientii cu boala Machado-Joseph ADN-ul are 56-86 copii. Cu cat sunt mai multe repetitii, cu atat avem simptome mai severe si o varsta mai mica de debut sau mai inaintata, dupa caz. Forma mutanta a proteinei ataxin-3 se acumuleaza treptat in creier, neuronii ajung sa „moara” si de aici si restul simptomelor intalnite.
Mostenirea genetica se realizeaza intr-o maniera autosomal dominanta, adica un parinte trebuie sa aiba problema la gena ca sa ajunga sa se transmita si la copil. O singura copie a genei raspunzatoare de boala Machado-Joseph e suficienta pentru un bebe cu afectiunea respectiva. De aceea e bine sa faci teste genetice inainte de a concepe un copil pe cale naturala sau via fertilizare in vitro.
Factorii de risc pentru boala Machado-Joseph sunt clari. E vorba despre apartenenta la populatia din Azore si la prezenta descendentilor portughezi. Insula Flores din Azore detine recordul cu 1 din 140 de oameni afectati de boala despre care discutam astazi. Si São Miguel se confrunta cu o problema similara.
Prima data boala a fost descoperita in cadrul membrilor famililor Machado, Thomas, Joseph din São Miguel, Portugalia, in 1972. Belgia, Guiana Franceza sau Algeria au propriile origini pentru mutatiile ce determina aparitia bolii. Portughezii au doua mutatii, brazilienii si francezii au o mutatie, germanii sunt majoritari cand vine vorba de pacienti cu boala Machado-Joseph in SUA.
Un locuitor din Azore, William Machado, ar fi fost pacientul zero, cu urmasi in New England diagnosticati prima data cu temuta boala. Familia din Azore Joseph, pe cand se afla in California, fost si ea diagnosticata. Afro-americanii, indienii, italienii, japonezii, chinezii au ajuns sa dezvolte si ei mutatia respectiva si sa fie diagnosticati tot mai des cu afectiunea rara. In China, mutatia genetica ar fi aparut undeva acum 8.000-17.000 de ani. In Japonia, cea mai veche mutatie care ducea la boala Machado-Joseph este de acum 5774 +/- 1116 ani.
Diagnosticarea se va face doar in cabinetul medicului specialist, dupa niste analize complete si testare genetica serioasa. Se discuta despre istoricul familial, despre prezenta simptomelor si la membrii familiei extinse, se repeta teste genetice pentru membrii familiei care ar putea sa aiba aceeasi gena problematica.
Cat despre tratamente, nu exista unul care sa vindece complet boala. Se vor trata doar simptomele, urmarindu-se ameliorarea lor. Se va administra botox, baclofen pentru a reduce spasmele musculare si lipsa controlului asupra membrelor, se apeleaza la terapie pentru a reduce rigiditatea musculara, deplasarea lenta. La simptome oculare se recomanda ochelari speciali pentru a preveni agravarea manifestarilor si pentru revenirea la un stil de viata cat de cat normal.
Speranta de viata odata diagnosticat cu boala Machado-Joseph depinde direct de tipul pe care il ai. Daca ai tipul I, speranta de viata e pana pe la 30-35 de ani, daca ai tipul II sau III speranta de viata e ceva mai mare, speranta de viata ar putea fi una tipica, ca la un pacient fara aceasta boala, date precise nu exista la acest moment.
Sperante sunt, totusi, pentru pacientii care sufera de boala Machado-Joseph. Nu mai departe de anul 2023 a fost realizata o cercetare la Universitatea din Coimbra urmarind dezvoltarea unei strategii terapeutice pentru a opri mutatia asociata bolii, prin utilizarea de vezicule extracelulare. Veziculele extracelulare sunt niste buzunarase micute care pot transporta material genetic, ARN, neinvaziv, potrivit cercetatorilor. Rezultatul cercetarii a fost imbucurator, asa ca pe viitor s-ar putea sa avem tratamente eficiente si pentru aceasta afectiune genetica rara.