Deciziile politice asumate pot fi gresite de multe ori si se poate ajunge la un adevarat dezastru in politica si diplomatie

In politica si in relatiile politice, diplomatice orice decizie costa. Uneori e bine sa reactioneze destul de lent pentru a evita multe probleme, alteori e nevoie de reactii imediate, la timp si de o gandire strategica. De-a lungul timpului lideri politici si oameni foarte importanti in istorie au esuat lamentabil dupa ce deciziile lor au fost tardive sau mult prea „indraznete”.

Cand iei o decizie ti-o asumi de la inceput. Daca mai e vorba si despre o decizie politica lucrurile sunt foarte complicate. De ce? Pentru ca urmarile unei decizii gresite pot fi catastrofale si pot sa duca la multe probleme pe care nu ai cum sa le controlezi. Asa cum ne-a aratat istoria de atatea ori pana acum, nicio decizie nu ramane fara urmari, indiferent daca este una buna sau nu… Cateva exemple de decizii nu tocmai inspirate luate de lideri importanti ai vremii le veti descoperi in randurile ce urmeaza.

Alexandru cel Mare a refuzat sa numeasca un mostenitor. Conducatorul Macedoniei a luat mai multe decizii gresite in timp ce incerca sa cucereasca Persia, Asia Minor si Nord-Estul Africii. Insa greseala sa cea mai mare ar fi dus la prabusirea imperiului sau, dupa moartea sa, in 323 i.d.Hr. Alexandru cel Mare nu s-a gandit o secunda la ce se va intampla dupa ce el nu va mai fi. Ani la rand nu s-a gandit nicio secunda ca i se poate intampla ceva in luptele pe care le-a dus. Nici pe patul de moarte Alexandru cel Mare nu a vrut sa numeasca pe cineva care sa ii ia locul. Ultimele sale cuvinte au fost „celor mai puternici”, lor le lasa „tronul”. Generalii au luat totusi o masura dupa decesul sau si au declarat fratele vitreg drept urmas. Insa nu le-a reusit miscarea si Macedonia a fost aruncata in haos „administrativ”.

Marea Britanie si pedepsele impotriva colonistilor americani. Dupa momentul 1773, imperiul Britanic s-a decis sa le arate americanilor cine e seful si a impus niste masuri represive.  S-a inchis portul Boston si colonostii au fost obligati sa adaposteasca si sa ajute trupele britanice. Colonistii americani nu au reactionat asa cum s-ar fi asteptat britanicii si au devenit si mai uniti, au facut fata destul de bine deciziilor britanice. Situatia a devenit din ce in ce mai tensionata pana in 1775, cand primele focuri de arma au pornit Revolutia Americana la Lexington si Concord.

Regele Ludovic al XVI-lea si reformele financiare buclucase. Ludovic a mostenit tronul in 1774, a vazut ca sunt multe datorii si francezii sufereau. Nu a facut insa mai nimic vreme de 15 ani, cat a domnit. In loc sa puna taxe mai mari pentru nobilimea bogata si sa instituie masuri de austeritate, regele s-a uitat doar la ce faceau liderii din strainatate. Cand s-a decis sa impuna niste taxe, sa dea legi pe partea financiara ca sa redreseze economia, Ludovic al XVI-lea s-a lovit de nemultumirile populatiei. Ii placea sa mearga la vanatoare, sa se relaxeze. Dar la intoarcere, intr-o buna zi, a aflat ca erau probleme la Bastilia. Intreband ce se intampla, daca e o revolta i s-a raspuns sec: Nu. E o revolutie.

Montezuma si primirea prea „calduroasa” a conchistadorilor. 1519. Conchistadorul Hernan Cortes si oamenii sai incercau sa cucereasca orasul Tenochtitlan, unde conducatorul Montezuma incerca sa tina lucrurile sub control de ceva ani. Montezuma l-a primit pe Cortes cu daruri si tot ce trebuia in afara zidurilor cetatii. De ce? Istoricii sunt de parere ca Montezuma ar fi crezut intr-o profetie care vorbea de un Cortes-zeitate care ar fi venit la el. Cortes nu a stat la discutii si l-a luat prizonier pe loc. Imparatul a fost tinut captiv saptamani intregi in propriul palat, in timp ce spaniolii cautau prin tot orasul dupa aur…

Diocletian si impartirea in doua a Imperiului Roman. La vremea respectiva parea o decizie foarte buna. Sa imparti cel mai mare si mai puternic imperiu in doua era mai simplu daca voiai sa conduci mai usor. Diocletian a reorganizat puterea pe termen scurt. Desi Imparatul Constantin va reuni imperiul divizat mai tarziu, impartirea sa nu a facut decat sa raceasca legaturile dintre parti. La un secol dupa Diocletian, Imperiul avea sa fie impartit pentru ultima data intre Est si Vest. Vorbitorii de limba latina, partea de vest, cu capitala la Milano, s-au confruntat cu recolte slabe, in vreme ce vorbitorii de greaca din Est au stiut sa se descurce si le-a mers bine. Daca cele doua parti comunicau o faceau doar sa se certe pe resurse si pe treburi militare. Cand apareau atacuri Estul si Vestul nu se coordonau mai deloc si Estul trimitea atacatorii spre Vest pentru ca aveau fortificatii mai bune, pe care se puteau baza. In doua secole partea de Vest a avut probleme mari si a cedat sub presiunea luptelor si proastei organizari, Imperiul prabusindu-se definitiv dupa aproape 500 de ani.

Lasă un răspuns