La fiecare lansare de carte autorul isi pune toate sperantele in noile volume si intr-o primire cat mai „calda” din partea publicului. Faptul ca esti un autor cunoscut nu iti garanteaza de fiecare data ca orice carte lansezi va fi si un bestseller in primele zile de la lansare. S-a intamplat de multe ori ca autori importanti din istoria literaturii universale sa nu mai aiba succesul de altadata dupa cateva lansari.
Oricat de bine ai scrie si orice subiecte de interes ai alege, cand vine ziua lansarii nu ai niciun control asupra modului in care va reactiona publicul. Fiecare individ din public e liber sa aprecieze sau nu lucrarea ta si sa o citeasca cu nesat sau sa renunte la ea dupa primele randuri. Dar in cazurile nefericite de mai jos asteptarile autorului nu s-au intalnit deloc cu asteptarile fanilor si ale publicului.
Orlando: O biografie de Virgina Woolf. Virgina Woolf nu mai are nevoie de nicio prezentare. Cartile sale au fost citite deja de milioane de oameni sunt foarte cautate peste tot. Si cu toate astea Orlando: O biografie nu a prins mai deloc. E de vina, poate, lirismul si experimentalismul pe care Woolf le-a testat in opera sa, dar si o poveste sincera de viata, pe care autoarea a trait-o. Se vorbeste despre Vita Sackville-West, iubitul sau, de o tranzitie a lui Orlando de la barbat la femei si o viata de secole in care intalneste personaje cheie din istoria literara engleza. Este un roman clasic feminist care merita citit daca o apreciezi pe Virgian Woolf, dar care a ramas totusi departe de succesul celorlalte volume ale sale.
Foc Palid de Vladimir Nabokov. Este cunoscut in toata lumea pentru Lolita, o poveste despre un tip care este atras sexual de o fata de 12 ani, fiica vitrega, Dolores, pe care o numeste Lolita. Dar Foc Palid, alt roman al sau aparut la un deceniu dupa lolita, pare sa nu fi fost mai deloc pe placul publicului sau. Romanul e impartit in doua parti, un poem de 999 de randuri, Foc Palid, insotit de critica realizata de catre Charles Kinbote. Totusi Kinbote se dezice de discursul sau si aduce in discutie probleme pe care nu prea le vezi legate de restul textului. Este un exemplu de metafictiune pe care nu multi il gusta.
Persuasiune de Jane Austen. Ai auzit cu siguranta de Mandrie si Prejudecata sau de Emma, ai vazut si filmele facute dupa romane si poate le-ai citit. Insa cea mai buna carte a sa este Persuasiune. Romanul spune povestea surorii mijlocii dintr-un grup de trei surori, pe numele sau Anne Elliot, care da de fostul logodnic la zece ani dupa ce s-au despartit. Austen foloseste deja discursul indirect liber, fiind si un pionier al acestui tip de tehnica narativa, naratiunea este la persoana I si a treia. Este cea mai matura carte a sa, nu a fost primita asa cum se astepta, si a fost eclipsata intotdeauna de restul romanelor deja aparute.
Meridian de Alice Walker. Walker pare sa fi avut un ghinion teribil, mai ales ca a publicat mai multe carti care nu au fost atat de apreciate. Cartea este despre un activist de culoare din anii 1960, Meridian Hill, care intra in Miscarea Drepturilor Civile intr-un moment in care conflictul escaladase prea tare si violentele erau la ordinea zilei. Pentru aproape 10 ani si mai bine Meridian este adus in discutie cand venea vorba despre activismul social, dar niciodata nu a primit recunoasterea literara care i se cuvenea. Cartea e interesanta si merita parcursa daca esti interesat de istoria Americii si de tot ce tine de Miscarea Drepturilor Civile, de o lume in care lupta era inteleasa cu totul altfel decat in ziua de astazi.
Maurice de E.M. Forster. Forster este cunoscut in lumea literara pentru romanele sale care analizeaza diferentele de clasa si ipocrizia. Ceea ce stie putina lume despre Forster este faptul ca acesta avea o orientare sexuala diferita, era gay. Experienta sa de viata in aceste conditii a fost la baza romanului Maurice, publicat insa dupa moartea sa. Cartea dezvaluie cititorului curios o poveste de dragoste si crampeie din viata unui homosexual din Anglia de inceput de secol al XX-lea, toate experientele sale din scoala, universitate si din viata de zi cu zi. E un roman destul de dur, poate si de asta nu a prins atat de tare la vremea sa, e un roman care nu e pentru oricine.
Omul ilustrat de Ray Bradbury. Bradbury il stii daca ai citit Fahrenheit 451, o carte despre importanta cartilor pana la urma. Un autor cu mult talent, Bradbury a reusit sa aduca S.F.-ul modern in literatura mainstream, insa nu a impresionat de fiecare data. Colectia sa de povesti S.F. denumita Omul ilustrat nu a fost primita prea bine. Cele 18 povestioare au pornit de la interesul sau legat de psihologie si de pericolele tehnologiei. E un volum despre natura omenirii si despre povestiri fara personaje si actiuni comune, dar unite de o tema comuna, a conflictului dintre mecanica fara suflet a tehnologiei si psihologia omului obisnuit.