Cartile cu formate atipice atrag din ce in ce mai multi cititori si iubitori de cultura

In momentul in care iei in mana o carte te astepti sa gasesti capitole, sa ai un fir narativ bine structurat, pagini intregi cu text si cu imagini, ilustratii. De asemenea, te astepti sa ai in mana un volum predictibil intr-un fel, care are un inceput si un sfarsit al povestii spuse cu atat de multa maiestrie de catre autorul preferat.

Numai ca unele carti si romane foarte bune nu respecta deloc structura clasica si au formate neconventionale tocmai pentru a atrage atentia sau pentru a sublinia o anumita idee…

O carte buna se cunoaste dupa format si dupa structura. De regula, autorii nu isi permit sa schimbe ceva la nivel de format, mai ales daca au un public obisnuit deja cu structuri clasice, cu formate clasice. Dar nu strica niciodata sa incerci, asa ca unii dintre cei mai buni autori de pe piata si-au propus sa experimenteze si sa aduca in atentia publicului si alte tipuri de formate ceva mai neobisnuite.

Pe langa structurile care nu seamana cu nimic si modul de aranjare a materialului in interiorul cartilor, volumele cu formate atipice incearca sa gaseasca un echilibru intre opera si modalitatea de prezentare in fata unui public din ce in ce mai pretentios. Cateva dintre cele mai interesante formate unicat le veti descoperi in randurile ce urmeaza.

Nava lui Tezeu de J.J. Abrams si Doug Dorst. Este un roman atipic, conceput de J.J. Abrams si scris de Doug Dorst. Ce e neobisnuit la acest roman e formatul, fiind o poveste in poveste, un fel de matriosca. La baza volumului se afla romanul Nava lui Tezeu, scris de un autor fictional, pe marginea caruia se afla notite scrise de mana, gandite ca un dialog intre doi studenti care incearca si doresc sa descopere identitatea misterioasa a autorului si secretul romanului. Mai avem vederi, decupaje din ziare, scrisori ascunse intre pagini. E fascinant sa descoperi totul pagina cu pagini si te captiveaza ideea pana la ultima fila a volumului. E un altfel de roman pe care il vei citi poate dintr-o altfel de perspectiva si de care te vei indragosti cu siguranta…

Albul este pentru vrajitorie de Helen OYEYEMI. Combinand elemente legate de fantome, vampirism si povesti cu diverse case bantuite, romanul se concentreaza pe relatia Mirandei cu o casa in care locuieste. Patru generatii de femei au trait in casa din Dover, Anglia si e plina de sercrete, mistere, dezordine, mosteniri. Asa de ciudat e totul incat casa devine ea insasi narator, un al treilea si uneori nu mai stii cine spune de fapt povestea din filele cartii. E un joc atipic cu forme si structuri intre copertele volumului amintit. Romanul adopta stilul gotic clasic si asta poate explica multe dintre ciudateniile cartii…

Dictionarul indragostitului de David Levithan. E o cronica romantica a unei relatii, construite in jurul unor intrari de dictionar. Apar sporadic momente din relatia lor ca definitii ale unor cuvinte, zugravind pe rand o viata in doi parca prea romantica. Totul se desfasoara…in ordine alfabetica si asta spune multe despre structura cartii. Romanul e un dictionar adevarat pentru dragoste si pentru relatii un pic idilice, daca ar fi sa privim cu sinceritate firul narativ pierdut printre definitii si explicatii ca din dictionar. Dar e un format care prinde si care aduce nevoia de ordine in desfasurarea unor evenimente din romane.

Drumul lung in jos de Jason Reynolds. Daca te gandesti la un roman care parca nu se mai termina, romanul lui Jason Reynolds nu e pentru tine. Intregul roman are o durata de 60 de secunde. 60 de secunde, atat are nevoie Will ca sa se decida daca il impusca pe criminalul care i-a ucis fratele sau nu. Dar s-ar putea ca Will sa nu cunoasca toata povestea, asa ca incearca sa decida ce are de facut in drumul lung in jos cu ascensorul. Autorul se foloseste si de poezia cu versuri albe ca sa isi spuna povestea pana la capat, ofea un dinamism unic unei povesti de 60 de secunde in care personajul principal trebuie sa ia decizia vietii sale.

Casa de frunze de Mark Danielewski. E un roman horror, chiar romanul de debut al autorului american. Povestea se dezvaluie cititorilor prin intermediul unor note de subsol, diverse cuvinte pe marginea foilor, pagini intregi cu un singur cuvant sau cel mult o propozitie scrisa pe o parte a paginilor. Unele pagini au cerneala, tus pe toata suprafata lor… Asa se construieste un suspans unic, pe masura ce familia din roman realizeaza ca locuinta lor e din ce in ce mai mare, insa doar pe dinauntru…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?