Anul acesta s-a discutat destul de mult despre notele luate de elevii scolilor din Romania. La un moment dat a fost o propunere venita de la Ministerul Educatiei de a nu se mai tine cont de notele din gimnaziu la intrarea la liceu, sa conteze doar notele luate la Evaluarea Nationala. Dar cat de relevante mai sunt notele si de ce continuam sa le asteptam de la elevi?
Notele luate de orice elev la scoala ar trebui sa reflecte strict cunostintele acumulate, sa rezultate in urma evaluarilor si testelor obiective facute la clasa. Nota 10 in sistemul de educatie romanesc inseamna ca inveti foarte bine, ca esti un elev destept si ca studiezi foarte mult ca sa ajungi la aceasta „performanta”. Spre deosebire de Romania, Germania are elevi care se bucura la nota 1, in Cehia elevii nu se tem de nota 5, care le aduce laude de fiecare data cand apare in carnetele de note. Danemarca pluseaza si elevii care invata foarte bine iau calificativul 13.
Asadar, valoarea unui 10 din Romania poate sa fie aceeasi cu un 5 din Germania. Notele nu sunt deloc relevante, important este sa asimilezi si sa intelegi ce inveti. Atat. Elevii isi doresc insa note mari, 10 pe linie daca se poate, parintii sunt din ce in ce mai disperati dupa note mari si dau copiii la meditatii, sunt dispusi sa faca orice ca sa isi vada copilul premiant mereu.
Scoala nu ar trebui privita ca o vanatoare de note cat mai mari, ci ca o experienta de viata, ne spun psihologii. Elevii merg la scoala si sa se formeze ca adulti, sa inteleaga mai bine societatea, economia, viata in general. Elevul cu 10 pe linie nu are cum sa fie bun la absolut toate materiile si sa devina un adult care poate lucra oriunde pentru ca stie de toate. E absurd.
Elevii merg la scoala sa se dezvolte, sa invete sa comunice, sa asculte, sa lucreze in echipa, dar si sa isi imbogateasca tot ce tine de cultura generala. Presiunea prea mare pusa pe elevi pentru a lua doar note bune si cat mai mari la orice materie scolara le va dauna mai tarziu in viata. Nota trebuie sa vina firesc in urma unui efort depus, efort de invatare, de intelegere, de asimilare. Asa e firesc.
Dar cand acest efort depaseste cu mult ceea ce poate sau vrea copilul intervine o problema si intr-un final vom avea elevi de 10 care nu vor putea face nimic pe piata muncii pentru ca… uita absolut tot. Se ajunge la invatarea pentru note, ceea ce inseamna asimilare fortata de cunostinte si uitare rapida a informatiei invate pentru ca „trebuie”.
Cand apar notele mici apare si subevaluarea si perceperea esecului mult mai puternic, asta pentru ca parintele continua sa puna presiune pe elev, sa il certe si sa ii atraga atentia. E o greseala pe care o fac tot mai multi parinti mai ales daca in clasa elevului sunt destul de multe note bune. Nota 10, pe de alta parte, e una „goala”, daca nu e insotita si de inteligenta emotionala care trebuie cultivata si dezvoltata si acasa, si la scoala.
Elevii ar trebui sa mearga la scoala nu sa fie in competitie cu alti colegi sau sa faca pe plac parintilor venind mereu cu note foarte bune. Ei trebuie sa inteleaga ca mersul la scoala inseamna o competitie cu ei insisi, trebuie sa isi doreasca sa fie mai buni pentru ei, nu pentru cei din clasa sau de acasa.
Vestea proasta este ca notele nu sunt relevante nici pe piata muncii. Nu se va uita nimeni in diplome si foi matricole inainte de angajare. Ce va face HR-ul sau angajatorul va fi sa te intrebe ce planuri ai, sa iti testeze cunostintele, viziunea, imaginatia, sa vada cum te-ai integra intr-o echipa.
Notele nu sunt relevante deloc si pentru ca multe se dau din inertie, pentru ca mergi la pregatire la acelasi profesor de la clasa, pentru ca parintii pot oferi anumite „favoruri” scolii sau profesorilor, dirigintilor, pentru ca profesorul vrea sa obtina uneori „favoruri” mai rapide si isi foloseste cea mai puternica arma a sa, nota din catalog.
Mai sunt si scoli, licee slabe, cu profesori slabi, care nu pot evalua corect un copil, care au standarde scazute si notele mai mari se dau mai usor. Nici aceste note nu sunt relevante deloc si diferenta fata de un copil de la o scoala buna, cu profesori exigenti si evaluari corecte se va vedea la trecerea de la un ciclu la altul, la examene, in clasele mai mari sau la facultate, daca se ajunge acolo.
Notele devin insa importante pentru intarirea respectului de sine, dar pana la un punct, pentru a invata copilul sa faca fata competitiei, pentru a putea invata din greseli mai usor, asta daca sunt date corect si pe merit. E la fel de adevarat ca notele pot dicta si succesul in cariera uneori, daca evaluarile au fost unele corecte si daca si asimilarea de cunostinte a fost suficient de mare, insa nu ar trebui sa ne mai bazam atat de mult pe ele… Ce va conta cu adevarat in viata va fi personalitatea viitorilor adulti si cat de bine se vor descurca cu toate cunostintele acumulate in scoala, daca au stiut sa selecteze cunostintele utile in viitoarea lor cariera… Notele vor ramane in carnete si in cataloage si nu vor mai insemna nimic odata ce ai terminat scoala, liceul, facultatea.