Intr-o campanie politica publicitatea este deosebit de importanta. Publicitatea politica si campaniile de publicitate politica influenteaza dezbaterile publice, votantii, pot sa ajute un candidat sa castige sau il pot „ajuta” sa piarda. Toate reclamele politice sunt gandite si create impreuna cu o echipa de consultanti politici si cu membrii echipelor candidatilor respectivi. In multe tari este interzisa publicitatea politica in media de teama lipsei unui fair play sau a unei dezbateri politice care nu va mai avea vreun sens.
Publicitatea politica nu a fost intotdeauna asa de complexa si de sofisticata cum o vedem astazi, insa a reusit sa isi faca efectul scontat si sa transforme drumul spre postul dorit intr-o cursa mai usoara. Cele mai eficiente si mai bune campanii de publicitate politica nu au fost intotdeauna si cele mai complicate.
Un rol important in campaniile de publicitate politica moderne l-a avut televizorul si televiziunea. Cei care se ocupau de campanii politice si de reclame pentru campanie au inteles ca televiziunea ajunge rapid in casele oamenilor din toate categoriile sociale si ca poate fi instrumentul perfect pentru promovarea candidatilor.
Nu era atat de simplu sa ai publicitate politica pe tv la inceput, nu avei tehnologii moderne, nu avei softuri de editare si de procesare, nu aveai oameni specializati in asa ceva. Publicitatea politica la tv a fost totusi una dintre cele mai bune miscari ale echipelor de campanie, asta daca isi doreau sa aiba un candidat castigator.
De la prima campanie reala de publicitate politica la TV, in 1952, pana in prezent, acest tip de publicitate a evoluat enorm si a reusit sa se depaseasca pe sine in multe momente.
1. Campania de publicitate politica din 1952. Cu sloganul „Eisenhower Answers America” a pornit una dintre cele mai interesante si mai ciudate campanii de publicitate pe tv. In acea campanie strategistii politici „vindeau” candidatii ca pe… sapun. Pana la acel moment candidatii implicati in campanii doar cumparau timp de emisie la televizor ca sa citeasca un discurs gata redactat.
Responsabil de ideile din campania publicitara de la tv era Rosser Reeves, cel care realizase si sloganul M&M’s „Melts in your mouth, not in your hand”. Reeves a venit si cu ideea spotului politic la tv, o reclama de 20 de secunde care va rula intre doua emisiuni foarte populare. Timpul dintre emisiuni era destul de ieftin prin 1952, asa ca puteai sa cumperi linistit cat de mult timp de emisie voiai intr-un interval dat.
Tema reclamelor tv a fost gandita simplu: americani de rand il intrebau pe Eisenhower diverse lucruri despre economie, coruptia din guvern si Razboiul din Coreea. Eisenhower a filmat toate raspunsurile deja pregatite de echipa sa inainte de existenta intrebarilor. Turistii au jucat rol de „americani” obisnuiti si au fost filmati in timp ce puneau intrebarile dorite de echipa.
A fost destul de greu sa ai un om care sa fie destul de coerent in ce spunea in fata camerei, Einsenhower nestiind exact cum sa se comporte in timpul filmarilor si avand probleme cu tranzitia intre camera si panourile cu raspunsuri. Cu 40 de spoturi tv Eisenhower a castigat usor in 39 de state, votul popular fiind de peste 55% in favoarea sa.
2. 1964 si o campanie publicitara politica diferita. In 1964 Lyndon Johnson si Barry Goldwater incercau sa castige voturile cat mai multor americani. Reclamele politice se schimbasera radical fata de anul 1952, la fel si reclamele generale. Nu mai aveam sloganuri care se repetau la infinit, dar nici actori care incercau sa „vanda” un anumit brand. Un nou tip de reclame erau foarte populare. Firma Doyle Dane Bernbach facea furori cu reclame la Volkswagen Beetle bazate pe o tehnica de vanzare mai soft, in care aratai virtutile, calitatile unui produs, dar introduceai si umor si o usoara depreciere a produsului de promovat.
Echipa lui Johnson a angajat firma celebra ca sa realizeze reclamele de campanie. Unul dintre spoturi a ramas in istorie. E vorba despre „Daisy Girl”. Reclama incepe cu o scena aproape ireala in care o fata tanara e pe un camp verde, cu iarba, si strange petale de margareta. Numara toate petalele pe masura ce le strange. Cand ajunge la a zecea petala camera focalizeaza deodata pe pupilele sale negre. O voce de barbat intra in scena si numara de la 10 la zero, iar cand ajunge in sfarsit la zero ecranul se umple de un nor tipic pentru bombe nucleare si auzim zgomotul unei explozii uriase, de la bomba respectiva.
E o reclama politica ciudate, dar a functionat foarte bine. Reclama a durat doar o singura data, dar impactul sau a fost urias. Johnson a castiga alegerile cu 44 de state adjudecate.
3. George H.W. Bush si Willie Horton. 1988. Pe atunci vicepresedintele George H.W. Bush avea un contracandidat destul de previzibil, Michael Dukakis. Strategia echipei sale era sa il faca pe Dukakis sa para un liberal care nu voia altceva decat sa creasca taxele. Prin apelarea la focus grupuri s-a ajuns la concluzia ca votantii erau atenti la ceea ce se intampla la o inchisoare din Massachusetts, unde detinutii, criminali periculosi, aveau voie sa aiba weekenduri libere.
Aici a intervenit si Willie Horton, un detinut care a fost condamnat pe viata pentru crima. In noaptea de 3 aprilie 1987 a fost lasat pentru un „weekend liber”. Imediat ce a iesit din inchisoare a intrat intr-o casa si a atacat o familie. Bush s-a folosit de aceasta intamplare in toate discursurile avute in campanie, dand vina pe contracandidatul sau, care a lasat sa se intample asa ceva pana la urma, fara a ridica vreun deget.
Spotul de campanie creat pentru anul 1988 ii punea fata in fata pe ambii candidati si arata cat de mult incearca Bush sa faca ceva si ce fel vrea Dukakis sa castige, fara sa rezolve probleme importante ale natiunii americane. Se detalia crima pe care o facuse Horton dupa ce iesise din inchisoare pentru weekendul liber si la final se accentua vina lui Dukakis pentru o asemenea intamplare.
Reclama nu a fost sustinuta de echipa de campanie a lui Bush, a aparut o singura data la tv, a aparut alta cu o usa rotativa a inchisorii, fara nicio mentiune a lui Horton. Bush a castigat in 40 de state si a avut aproape 54% la votul popular.