Multe comportamente umane sunt ciudate, dar stiinta vine in ajutorul nostru cu explicatii pertinente

Nu le dam atentie in viata de zi cu zi. Le facem aproape instantaneu si nu ne gandim deloc la ele de cele mai multe ori. Comportamentele umane fac parte din viata noastra, sunt reactii firesti la anumiti stimuli si uneori sunt foarte ciudate daca le privesti cu atentie si te gandesti putin la ele.

Exista chiar si o stiinta care studiaza comportamentul uman cu mare atentie: psihologia evolutionista. Doar ea ne poate spune cu exactitate de ce oamenii se comporta intr-un anumit fel si de ce ajungem sa avem comportamente de care nici macar nu suntem constienti. Desi suntem niste „ciudati”, comportamentul nostru e predictibil. Repetam la nesfarsit niste comportamente basic, iar daca le analizam putin vedem ca multe sunt foarte ciudate…

Te-ai gandit vreodata de ce oamenii au ajuns sa se sarute? Sau de ce radem cu pofta cand suntem in preajma altora? Sau de ce scoatem limba cand incercam sa ne concentram? Raspunsul e simplu. Evolutie. Tot ce facem, toate comportamentele noastre urmaresc un singur scop: supravietuirea noastra ca specie.

Comportamentul uman e mult prea complex pentru a intelege tot ce se intampla cu noi cand relationam, cand reactionam la ceva. Unele comportamente sunt de-a dreptul ciudate doar cand te gandesti la ele. Ce explicatii stiintifice exista insa? Lista de mai jos va oferi toate raspunsurile la nelamuririle tale.

Sarutul. Un sarut nu e atat de ciudat, cel putin la inceput. Dar daca te gandesti mai bine sarutul devine destul de ciudat. Ne „lipim” buzele de cele ale oamenilor pe care ii iubim, pentru care simtim ceva. De ce am ales sa ne aratam afectiunea in acest fel? Sunt multe controverse in privinta sarutului, de ce oamenii au inceput sa se sarute prima data, insa oamenii de stiinta cred ca au descoperit adevaratul motiv. Odata cu sarutul transmitem informatii sub forma feromonilor. Informatiile ne ajuta sa ne decidem in privinta celor care ne vor fi parteneri pe mai departe. Ce ne intereseaza este sistemul lor imunitar, daca e diferit de al nostru. Asta va conta mult pentru urmasi, pentru copii ce vor veni, care vor avea sansa sa fie sanatosi.

Degetele bebelusilor si atractia careia ii rezisti cu greu. Daca ai un bebelus sau ai fost in prezenta unuia ai fost tentat sa ii „mananci” degetele de la picioare din cand in cand. Comportamentul e unul tipic, nimic de speriat, fii fara grija. Cand mirosim sau vedem un bebelus sau o fiinta pe care o putem imbratisa, strange, pe care putem pune mana imediat in creier se activeaza un centru al placerii, exact acelasi centru activat cand privim alimentele favorite. Apar stimuli similari, ai si raspuns similar. Simplu.

Mamiferele au un comportament similar, de „muscatura sociala”. Maimutele se „musca” usor unele pe altele cand socializeaza. Asa apare increderea in celalalt.

Scosul limbii si concentrarea. De multe ori copiii si chiar tinerii scot limba cand se concentreaza, cand au o sarcina grea de indeplinit. Pe masura ce oamenii isi dezvolta limbajul, incepem sa ne folosim si de gesturi ca sa comunicam mesajele dorite. Copiii scot limba in timp ce au ceva mai dificil de facut pentru ca in creier se intampla atat de multe lucruri incat suntem tentati sa ne intoarcem la gesturi ancenstrale, „de baza”. Si cand e ceva dificil de explicat copiii si tinerii se folosesc de maini ca sa comunice mai usor, explicatia fiind aceeasi.

Furia arata la fel in orice colt al lumii. Cum ne manifestam cand suntem furiosi poate sa difere de la o cultura la alta, in functie de personalitate. Dar expresia faciala pentru cultura este aceeasi. Muschii faciali sunt incordati, dintii sunt „stransi”, apar scrasniturile tipice. Orice variante de furie ar aparea acelasi tip de muschi sunt implicati. Scrasnitul dintilor tine mai degraba de evolutie: vrem sa intimidam. Emotiile ce insotesc furia sunt comunicate cu ajutorul muschilor faciali, demonstreaza ca reactiile urmatoare s-ar putea sa nu fie pe placul celor din jur.

Scarpinatul, un mister inteles intr-un final. E destul de ciudat cand te gandesti la el. Incercam sa scapam de ceva ce ne irita intr-o anumita zona adaugand si mai multa „suferinta” zonei respective. Ideea din spatele scarpinatului e simpla: vrem sa scapam rapid de orice ne irita pielea. Cand te scarpini activezi automat mai multi nervi decat atunci cand simti ca te irita ceva pe piele. Asa creierul nu mai e „concentrat” pe mancarime si aceasta dispare usor, usor ca prin  minune.

Rasul cu pofta. De ce radem cu atata pofta cand cineva ne gadila? Rasul e inconstient cand suntem gadilati, nu avem cum sa controlam asa ceva, nu avem cum sa radem la comanda cand suntem gadilati. Ajungem sa radem pentru ca e un comportament social pana la urma. Rasul apare doar atunci cand suntem in prezenta cuiva si mult mai rar cand suntem singuri.

In afara gadilatului rasul apare pentru a stabili o relatie cu oamenii din jurul nostru.

Apropierea fizica de oamenii pe care ii iubim. Cand simti ca vrei sa fii in apropierea celor la care tii e ceva normal. Vrem sa ii imbratisam, sa avem contact fizic cu ei, chiar daca nu avem relatii romantice cu acestia. Bebelusii si copiii mici sunt imbratisati foarte multa vreme de parinti cand sunt suparati, cand au o problema si incep sa planga. Pe masura ce cresc copiii primesc mai putine imbratisari. In viata de adult, cand suntem intr-o situatie care implica si o regresie ne amintim de afectiunea din copilarie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *