Astazi, mai mult ca oricand, putem calatori oriunde dorim, venim in contact cu diverse culturi si ne bucuram de o libertate de miscare uriasa. De fiecare data cand intram in contact cu o cultura incercam sa o intelegem, sa comunicam cu oamenii care traiesc in zonele de manifestare ale acesteia. Comunicarea interculturala este tot mai importanta, oamenii din culturi diferite trebuie sa comunice eficient, in moduri similare sau diferite. Nu ai cum sa faci diverse proiecte intr-o zona, sa intelegi oamenii si obiceiurile lor, gandirea daca nu pornesti de la o comunicare interculturala reala.
Dificil de inteles si de explicat tuturor, comunicare interculturala a avut si are in permanenta foarte multe bariere pe care le poate depasi doar prin efortul comun. Nu e usor sa gasesti un numitor comun intre culturi foarte diferite, la fel cum nu e deloc simplu sa poti gasi un tip de comunicare interculturala care sa functioneze si sa aduca rezultatele dorite.
Comunicarea interculturala vine la pachet cu o multime de provocari. Sa te gandesti ca ajungi intr-o tara, ai o cultura, ai oameni cu un anumit background cultural si poti sa le pui pe toate fata in fata cu alte culturi si alte abordari total diferite fara sa ai nevoie de multa munca e un ideal prea indepartat. O comunicare interculturala reala se intampla de abia dupa ce reusesti sa armonizezi cumva ideile, perceptiile culturale, sa transformi diferentele in asemanari si asemanarile in obiective comune. Nu ai cum sa vorbesti despre comunicare intre culturi pana cand nu intelegi foarte bine fiecare cultura in parte si pana cand oamenii din ambele culturi nu au un scop comun care poate determina comunicarea interculturala.
Obstacolele pe care le intalnesti daca incerci sa stabilesti o comunicare interculturala sunt destul de multe. Trebuie sa le gestionezi corect si rapid pentru a avea de fiecare data toate obiectivele sau scopurile atinse in privinta unei comunicari intre culturi cat mai simple. Care ar fi acestea?
Etnocentrismul. Fiecare priveste o alta cultura dintr-o perspectiva personala, subiectiva. Entocentrismul apare atunci cand suntem de parere ca tot ce facem noi si in ce credem noi este singura cale de a obtine ceva. Tot ce nu e conform viziunii noastre nu este privit cu ochi buni. Comportamentul altora devine ciudat si impropriu. Apare si o impartire clara intre noi si ei, intre doua mentalitati diametral opuse. Comunicarea interculturala nu poate avea loc daca nu depasim aceasta faza si nu incercam sa ne ferim de judecati atat de stricte si de polarizate. Mai multa deschidere spre nou si spre altceva, spre alte culturi diferite de cea in care traim nu ar strica.
Stereotipia. Cand intalnesti oameni din alte culturi incepi imediat sa te legi de clisee despre diferentele culturale, asta in conditiile in care nu stii nimic despre ele. Multe traininguri legate de comunicarea interculturala se bazeaza pe memorarea unor diferente culturale, ceea ce duce la stereotipuri pe care le vom aplica imediat ce venim in contact cu o alta cultura. Da, e bine sa invatam despre diferentele culturale, dar fiecare individ e unic, nu ai cum sa iti dai seama de comportamentul uman doar raportandu-te la nationalitate. Un singur exemplu: daca te muti din Franta in Anglia vei auzi toti prietenii francezi plangandu-se ca in Anglia nimeni nu te invita la masa, un adevarat ritual in Franta. In Anglia vecinii isi invita adesea oamenii de langa ei la masa, acasa, pentru discutii si pentru celebrul ceai de la ora 17.
Bariere de ordin psihologic. Nu poti avea pretentia existentei comunicarii interculturale daca nu dai dovada de flexibilitate in gandire si in comportament. De multe ori simti ca tot ce faci e impotriva eticii si rezultatele la care speri s-ar putea sa nu fie cele dorite. Un exemplu: in Franta, in companii, se ofera feedback in baza lucrurilor ce nu au functionat. Mergi in SUA si dintr-odata se pune accent pe ce ai facut bine si nu pe ce a fost rau, doar asa progresezi, nu? Daca esti flexibil in gandire si nu lasi barierele psihologice sa te domine vei avea comunicare interculturala reala. Creierul nostru devine cel mai mare dusman atunci cand ne dorim mult o comunicare intre culturi.
Bariere lingvistice. In toate echipele mixte, cu oameni din mai multe culturi, exista o limba comuna in care se intampla comunicarea. Insa cand unii sunt mai fluenti intr-o limba apare si distantarea sociala intre membrii echipelor. E greu sa intelegi pe cineva care vorbeste o limba pe care nu o stapanesti, nu mai ai cum sa iti faci treaba, performanta si competentele sunt deja percepute altfel. Si de multe ori oportunitatile de avansare in cariera par sa nu fie egale pentru toti cei dintr-o echipa daca avem aceste bariere lingvistice. Vrei sa ai comunicare interculturala, gaseste si o limba comuna, in care comunicarea sa se poata desfasura foarte usor. E nevoie de comunicare intre toti membrii culturilor respective ca sa trecem cat mai repede la comunicare interculturala.
Distantarea geografica. Distantele geografice sunt foarte importante pentru o comunicare interculturala. Daca nu interactionezi cat mai mult si nu reusesti sa construiesti relatii, nici schimbul de informatii nu va fi la fel de bun si de rapid. Colaborarea de la distanta, asa cum avem peste tot in lume astazi, inseamna si o izolare mai mare a grupurilor care stau acasa. Mai intervine si diferenta de fus orar, oboseala cauzata de orele diferite, dar si conexiunile virtuale care nu prea se mai intampla de la un punct al lucrului de acasa. Desi putem fi aproape unii de altii prin intermediul Internetului, comunicarea interculturala nu mai poate fi una reala, depinde foarte mult de componenta „face to face”.
Valorile conflictuale. Orice comportament e influentat de niste valori individuale. Problemele de comunicare interculturala apar atunci cand un comportament compromite propriile valori. Cand nu intelegi sau nu esti de acord cu un comportament inseamna ca exista valori conflictuale acolo. Valoriel conflictuale culturale sunt destul de greu de reperat, sunt o chestiune de detaliu, de subtilitate. Totusi le poti descoperi daca stii unde sa te uiti.
De exemplu, avem culturi in care se pune accent pe sarcinile de indeplinit la locul de munca, altele in care se pune accent pe relatii. In unele tari treci imediat la munca, nu prea conteaza relatia, in altele conteaza conversatia, relationarea pana sa ajungi la munca. Mai e vorba si de comunicare directa si indirecta. Germanii vorbesc clar si nu lasa loc de interpretari, e un semn clar de profesionalism, in Coreea, toata lumea comunica indirect. Referintele sunt vagi cand intri intr-o discutie cu cineva din Coreea. Daca faci schimb de tari s-ar putea sa pari foarte vag, imprecis in Germania si sa pari direct, mult prea direct in Coreea.
Conflicte de valori si diferente intre culturi apar si de la formal si informal. Japonezii tin mult la formalitate, australienii sunt mai informali in aproape orice. Daca esti in tara in care totul e formal si tu vii dintr-o cultura unde informalitatea nu e o problema s-ar putea sa ti se spuna ca nu esti profesionist.
Si mai e si problema egalitatii si ierarhiei. Suedezii tind sa isi spuna toate problemele direct, sa aiba idei si si opinii si sa le impartaseasca si cu altii, alti oameni din tari unde ierarhia conteaza vorbesc doar dupa ce alti angajati cu functie mai buna au terminat ce au avut de zis. Comunicarea interculturala e influentata de toate aceste diferente si trebuie sa avem mare grija cum discutam cand pasim pe un taram necunoscut si „minat” cu fel de fel de provocari culturale si sociale.