Alegerile prezidentiale, turul 2, din 18 mai 2025, sunt cruciale pentru tara noastra. Doi candidati, unul pro-european, altul extremist si izolationist, se vor confrunta intr-o batalie ce se anunta a fi cea mai imprevizibila si mai incrancenata din ultimii 15-20 de ani. Diferenta uriasa din primul tur de scrutin, 20+ puncte procentuale intre primul, extremist, si al doilea, pro-european, e foarte mare pentru alegerile din Romania, dar nu e nemaintalnita si se poate reduce in turul 2. In Europa avem exemple de alegeri prezidentiale cu diferente mari intre candidatii de pe primele doua locuri si de reveniri spectaculoase, asa ca speranta inca mai exista… pana la un punct…
Prima data cand s-a discutat si aplicat sistemul alegerilor prezidentiale in doua tururi a fost Germania, in cadrul Republicii de la Weimar. Primul tur a fost pe 29 martie 1925, al doilea tur pe 26 aprilie 1925. Ideea de doua tururi este ceva mai veche insa.
Termenul balotaj (“ballotage”) si sistemul de două tururi au fost instituite in Franta in 1832, dar pentru alegeri legislative din Adunarea Deputatilor, nu pentru alegerea unui sef de stat. Balotajul era instituit oficial in Franta prin Decretul Organic din 2 februarie 1832, in timpul Monarhiei din Iulie.
Cat despre alegerile prezidentiale si cele doua tururi de scrutin, Constitutia din 1919 a Republicii de la Weimar a stabilit ca Presedintele Reich-ului trebuie ales direct, prin vot universal, de catre „intregul popor german”, spre deosebire de procedura indirecta folosita anterior. Alegerile ce au urmat in 1925 au fost si primele direct-populare pentru functia de Presedinte al Reich-ului (Reichspräsident) din Germania, iar Paul von Hindenburg a fost ales in turul al doilea.
Ce s-a intamplat in aceste alegeri? In primul tur au fost multi candidati, de la Karl Jarres, reprezentant DVP si sustinut de DNVP, cu 38.77% din voturi la final, si Otto Braun, reprezentant SPD, cu 29.04% din voturile totale, pana la Erich Ludendorff, reprezentant DVFP, ce obtinea doar 1.06%.
Pentru turul al doilea se retrag Karl Jarres si Otto Braun ca sa sustina alti candidati. In al doilea tur de scrutin au candidat pentru functia suprema in stat: Paul von Hindenburg, independent, sustinut de dreapta, adica de DVP, DNVP si BVP printre altii, Wilhelm Marx, reprezentant Partidul de Centru-Zentrum, sustinut de SPD, DDP si Ernst Thälmann, reprezentant Partidul Comunist – KPD.
14.655.641 de voturi, reprezentand 48,29%, i-au adus victoria lui Paul von Hindenburg, reusind sa il devanseze usor pe principalul contracandidat, Marx, care obtinuse 13.751.605 voturi, adica 45,31%. Candidatul de pe ultimul loc a reusit sa convinga doar 1.931.151 de votanti, reprezentand un procent foarte mic, 6,36%.
Sistemul alegerilor prezidentiale cu doua tururi posibile a fost adoptat si folosit in multe tari europene. Il avem, de exemplu, in Romania, dar si in Franta, Polonia, Ucraina, Republica Ceha, Portugalia, Finlanda, Slovacia, Lituania, Austria, Croatia etc. In astfel de sisteme mai complicate, primii doi candidati din turul 1 avanseaza automat in turul 2, asta daca nici unul nu a obtinut peste 50% din voturi.
Diferente procentuale sunt intre primul si al doilea candidat in primul tur al alegerilor, in al doilea tur, dar, in general, nu sunt atat de mari, situandu-se in jurul a 10 procente sau mai putin in cele mai multe cazuri. Avem si cazuri rare in care diferentele dintre procentele care au dat castigatorul in primul tur si in al doilea si candidatii de pe locul 2 sunt mari, chiar foarte mari.
In Lituania, in 2014, am avut un castigator clar in primul tur al alegerilor, Dalia Grybauskaitė, cu 45,89%, in vreme ce Zigmantas Balčytis a reusit sa stranga doar 13,63% din totalul voturilor, rezultand o diferenta de 32+ puncte procentuale. Dupa o campanie bine gandita, in turul 2 al alegerilor, Grybauskaitė a castigat cu 57,87%, doar 40,14% dintre cei prezenti la vot alegandu-l pe Balčytis, deci rezulta o diferenta de 17,77 puncte procentuale pentru castigator.
Bulgaria a avut alegeri in 2021, cu un tur 1 interesant, castigat detasat de catre Rumen Radev, cu 49,42%, iar Anastas Gerdzhikov, de pe locul 2, a avut doar 22,82%, deci o diferenta de 26+ puncte procentuale. In turul 2 s-a mentinut acelasi castigator, Radaev, cu 66.72% fata de 33.28% pentru Gerdzhikov, deci diferenta de 34+ puncte procentuale.
In alta tara europeana, Slovacia de data asta, alegerile din 2019 au adus un castigator detasat in primul tura al scrutinului, Zuzana Čaputová a obtinut 40,5%, iar Maroš Šefčovič doar 18,7% din voturi, cu o diferenta de 21+ puncte procentuale. In turul 2 s-au pastrat diferentele importante intre cei doi, Čaputová a castigat cu 58,40%, 41,6% dintre alegatori votand pentru Šefčovič, diferenta de aproape 17 puncte procentuale.
Tarile nordice stau mult mai prost cand vine vorba de votare si de diferentele procentuale intre candidati. In 2012, Finlanda a ajuns in turul 2 cu doi candidati, primul, Sauli Niinistö a avut 37,0%, iar al doilea, Pekka Haavisto, doar 18,8%, o diferenta clara intre ei de 18,2 puncte procentuale. In turul 2, Niinistö a castigat detasat cu 62,6% fata de 37,4% pentru Haavisto, o diferenta uriasa de 25,2 puncte procentuale.
In toate aceste cazuri rezultatul din primul tur al alegerilor prezindentiale a prevestit si castigatorul turul 2 al alegerilor.
Dar sunt si situatii cand dinamica politica a schimbat dramatic rezultatele din turul 2 al alegerilor prezidentiale…
Franta, 2002. Turul 1 ii avea in prim plan, castigatori, pe Jacques Chirac, care obtinea 19,88%, si Jean-Marie Le Pen, cu 16,86%, deci o diferenta mica de 3,02 puncte procentuale. Era ceva neobisnuit prezenta liderului de extrema dreapta in finala pentru functia de presedinte. In Turul 2 a venit o surpriza si mai mare. Chirac castiga cu 82.2% fata de 17.8%, procent din total votanti ce o alesesera pe Le Pen, diferenta era uriasa, peste 64 puncte procentuale-cea mai mare dintre toate exemplele oferite aici. Atunci a fost o mobilizare fara precedent impotriva candidatului extremist…
Mai aproape de noi am avut cazul Polonia, in 2020. In turul 1 al alegerilor Andrzej Duda a avut 43,50%, iar Rafał Trzaskowski 30,46%, deci o diferenta de 13,04 puncte procentuale. A venit imediat si turul 2 si Duda a castigat cu 51,03% fata de 48,97%, la o diferenta foarte mica de 2,06 puncte procentuale.
Sa nu uitam nici de Portugalia, in 2021. Marcelo Rebelo de Sousa a castigat rapid cu 60,7%, candidatul de pe locul al doilea Ana Gomes a avut aproape 13%, diferenta a fost de peste 47 de puncte procentuale. Sa nu vi se para ceva ciudat, pentru ca Portugalia are alte legi legate de alegeri: daca un candidat obtine majoritatea absoluta in primul tur nu mai exista al doilea tur, se depaseste 50%, se exclude automat al doilea tur.
Dupa cum am putut remarca din analiza noastra, in turul al doilea al alegerilor prezidentiale se poate intampla orice. Si nu e neaparat ca victoria din primul tur sa se repete si in al doilea tur. Important este ce reprezinta votul dat si ce directie va asigura noul presedinte pentru tara…
Un vot nu este niciodata „degeaba”, el are o putere mult mai mare decat credem si poate sa distruga o tara sau sa o ajute sa prospere, sa se mentina macar pe linia de plutire, daca nu sa fie mult mai capabila sa se descurce in orice context.
Cu cat polarizarea societatii e mai mare si diferentele intre candidatii de pe locul 1 si 2 din primul tur sunt mai mari, cu atat sansele ca in turul 2 al alegerilor prezidentiale sa apara surprize pozitive sau unele care sa socheze tot globul sunt mai importante si devin mult mai periculoase. Intotdeauna e bine sa te gandesti de doua ori inainte sa votezi din ura, din sila sau din dorinta de a te razbuna pe „sistem” si sa nu te lasi controlat de emotii de moment.
Viitorul tarii e si in mana alegatorilor chemati la urne o data la cinci ani, deci deciziile luate in fata buletinului de vot trebuie sa fie mereu echilibrate si calculate, obiective. O simpla stampila in caseta gresita ar putea schimba total nu doar viitorul tau, ci si al generatiilor ce vin din urma, al copiilor tai…