Gestionarea crizelor de nervozitate si furie la copii este mai simpla decat iti inchipui

Daca esti parinte deja stii prea bine ca mai sunt si momente in care copilul se enerveaza peste masura sau este foarte furios. De cele mai multe ori reactionam fara sa ne putem controla, nu stim ce sa facem, cum sa reactionam si nu facem decat sa inrautatim lucrurile si mai tare. Stapanirea emotiilor proprii si reactiile controlate, bine gandite, dialogul real, toate ar putea ajuta la o mai buna gestionare a crizelor de furie si de nervozitate aparute la copii.

Furia, nervozitatea este normala si la copii. Chiar daca adultii au tendinta sa se enerveze si sa fie furiosi mai des, nici copiii nu scapa de acest tip de reactii. Ca adult stii deja cum sa iti controlezi emotiile si pornirile, gandurile, dar cand esti mic si de abia incepi sa te descoperi pe tine si lumea din jur, sa fii constient de tine este foarte greu sa detii controlul si sa iti dai seama ce ai de facut in astfel de scenarii.

Un copil furios, nervos va putea fi calmat foarte usor daca iei in considerare urmatoarele sfaturi venite de la specialisti:

Nu tipa si nu il provoca. De foarte multe ori prima ta reactie este sa te enervezi si tu si sa tipi la copil, sa in provoci si mai tare. Insa facand acest lucru vei simti ca nu controlezi deloc lucrurile si ca esti coplesit de comportamentul copilului. Singura modalitate de a trece cu bine peste un episod de nervozitate manifestat de micutul tau este sa ramai calm. Asa copilul are posibilitatea sa se relaxeze si sa se linisteasca incet, incet. Dispare si tensiunea intre copil si parinte, copilul poate alege sa inceapa sa comunice dupa ce a trecut de faza cea mai grea a crizei de nervozitate.

Nu apela la logica cand apare criza de nervozitate. Nu are niciun rost sa vii cu explicatii logice cand copilul e foarte nervos. La adulti poate functioneaza, dar copiii nu vor intelege mai nimic din tot ce te straduiesti sa explici in mod logic. Ideea cea mai importanta aici este sa lasi copilul sa se mai calmeze un pic dupa care sa incepi sa discuti cu ele si sa aduci si argumente rationale adaptate varstei si modului lui de gandire. Priveste copilul ca pe un copil, nu ca pe un adult si aminteste-ti mereu care e varsta lui si ce nivel de intelegere exista.

Fii atent la ce reactii ai tu ca parinte. E foarte important sa fii constient de reactiile tale fizici si mentale. Vei avea oricum in corp adrenalina la un nivel mai mare decat de obicei, asa ca trebuie sa stai calm si sa nu determini aparitia altor reactii din partea copilului. El va copia si va mima tot ce vede la tine, deci daca tu te controlezi se controleaza si el. Copilul nu va mai fi preocupat de emotiile tale si de reactiile tale, va conta doar ce simte el si prin ce stari trece. Plus ca vei fi atent la el si copilul nu va mai incerca sa atraga atentia asupra sa cu orice pret.

Nu reactiona fizic fata de copil. Niciodata sa nu reactionezi fizic cand te confrunti cu momente de nervozitate si furie din partea copilului. Daca vei reactiona fizic copilul va intelege ca orice fel de episod aparut in viata sa, care implica si nervozitate si furie, se va rezolva doar prin violenta fizica. Vorbeste cu al tau copil, incearca sa te calmezi si scapi de impulsul de a-l lovi, invata sa ceri scuze si copilul sa ceara scuze atunci cand se mai intampla sa se ajunga si la asa ceva. Relatia parinte-copil este mai importanta decat orice fel de moment in care simti ca trebuie sa te descarci cumva si doar copilul este in fata ta.

Aplica modalitati diferite de calmare a copilului in functie de varsta lui. Daca ai un copil mic trebuie sa il lasi sa se calmeze singur, sa te indepartezi o perioada de el pana trece criza de nervozitate. El trebuie sa simta ca poate controla lucrurile si pe sine. Daca ai un copil mai mare, pana in 14 ani, poti discuta deschis cu el si ii poti sugera ce e mai bine sa faca cand s-a mai calmat putin, ii poti explica si consecintele comportamentelor sale. La adolescenti e mai greu de aplicat principii simple de calmare, asa ca trebuie sa recurgi la argumente logice, sa fii coerent in ceea ce faci si ceea ce spui si sa incerci sa te impui pentru ca adolescentul va vrea mereu sa fie el cel care castiga.

Nu te bloca in momentul in care copilul are o criza de nervozitate. In secunda in care copilul e nervos si mai si tipa parintele e coplesit emotional si e indecis, nu stie cum sa reactioneze, ce sa faca pentru a iesi cat mai repede din situatia in care se afla. Incearca sa te pregatesti din timp si pentru astfel de momente, nu negocia si nu lasa garda jos in fata copilului. Daca totusi te-ai blocat pentru un moment aminteste-ti ca tu detii controlul si tu esti parintele care stie ce e mai bine pentru copil, deci nu are rost sa fii coplesit de ceea ce se intampla.

Aplica pedepse pentru comportamente gresite, nu pentru nervozitate si furie. Nu pedepsi exprimarea emotiilor si aplica pedepse doar pentru anumite comportamente gresite care vin la pachet cu o criza de nervozitate. De exemplu, daca ai un copil care injura cand este nervos sau furios pedepseste injuratura si poarta o discutie cu el despre ea, nu te lega de emotii. Nervozitatea si furia sunt normale chiar si pentru copii, tot ce ai de facut este sa te asiguri ca au un loc sigur unde sa se descarce si sa incerci sa ii sustii, sa ii ajuti sa treaca peste aceste momente mai grele.

Nu aplica pedepse prea dure pe masura ce nervozitatea creste. Nu vei face decat sa indepartezi copilul, sa alimentezi reactiile nepotrivite si nu ajungi nicaieri. Ideea este sa iti inveti copilul sa isi controleze emotiile si nervozitatea, furia, pedepsele aspre nu vor rezolva nimic si te vei confrunta iarasi cu acelasi tip de comportament, cu nervozitate si furie chiar si mai mari si mai greu de controlat.

Devino tu un model pentru gestionarea furiei, nervozitatii. Admite ca esti nervos, furios, explica in termeni simpli ce faci ca sa iesi din aceasta stare fara sa te manifesti zgomotos, explica si faptul ca dorinta de a te calma este normala si nu trebuie sa iti fie rusine ca apar si momente de felul acesta. Poate iti e greu sa ii spui niste cuvinte sincere copilului, dar vrei sa il inveti ceva important pentru viata de adult, asa ca efortul merita.