Inca de la varste foarte mici copiii pot da semne de introvertire. Introvertirea devine o problema daca se acutizeaza si se pastreaza si dupa ce copilul e deja mare si merge spre adolescenta. E normal sa ai cei sapte ani de acasa mereu, dar daca esti introvertit si te raportezi mereu la tine si nu esti dispus sa ai interactiuni normale cu oameni noi, in locuri noi, atunci ai cu siguranta o problema de care parintii ar trebui sa se ocupe. Dar stiu parintii sa interactioneze cu un copil introvertit?
De cele mai multe ori parintii nu sunt multumiti deloc cand constata ca micutii sunt introvertiti. Intr-o lume ideala toti parintii ar dori sa aiba copii extrovertiti, care sa fie asi la socializare si sa se afle mereu in centrul atentiei, sa fie mereu gata de actiune, fara sa aiba nevoie sa fie impinsi de la spate.
Relatia parinte-copil introvertit este destul de complicata mai ales daca parintele nu depune eforturi sa isi dea seama ce presupune introvertirea la copil si ce relatie e cu personalitatea sa, cu temperamentul. Copilul introvertit e usor de „citit” daca esti atent la cateva caracteristici esentiale si la comportamentul sau…
Semnele clare care iti spun ca ai micutii sunt introvertiti:
- Copilul este foarte curios si actioneaza mereu cu precautie-introvertitii sunt observatori foarte buni, pun intrebari, vor sa afle mereu mai multe despre lumea din jurul lor. Desi sunt precauti in tot ceea ce fac, curiozitatea ii impinge sa se implice in foarte multe activitati pe care, in alt context, le-ar evita;
- Devin anxiosi cand e vorba de oameni si de locuri noi, necunoscute-copiii introvertiti adora rutina, confortul de a sti ce se intampla in secunda urmatoare. Devin anxiosi imediat ce sunt expusi la situatii noi, devin frustrati, nervosi, stau mai mult pe langa parinti pana cand se simt in siguranta sa interactioneze, socializeze, interactioneze;
- Exista o intarziere in orice raspuns dat-gandesc prea mult inainte sa raspunda ceva, le e teama sa fie spontani, vor sa isi aleaga cuvintele potrivite si sa reactioneze in cel mai bun mod cu putinta din perspectiva lor. Sunt constienti de sine poate un pic prea mult, asa ca e nevoie de rabdare pana sa isi puna ordine in ganduri;
- Adora sa petreaca timp cu ei insisi, departe de orice, in liniste-pot sa fie creativi si sa adore sa stea retrasi, sunt dispusi sa se implice in activitati ce au legatura cu arta si cu scrisul, isi iau energia din singuratate;
- Se joaca singuri, prefera activitati ce nu ii implica si pe altii-copiii introvertiti sunt dispusi sa se joace ore intregi singuri si nu sunt deranjati daca nu se afla nimeni pe langa ei;
- Sunt obositi si destul de nemultumiti dupa momentele de joaca in grup-nu reactioneaza bine cand sunt in colectivitati la joaca, la petreceri, reactioneaza totusi bine si socializeaza, dar dupa au nevoie de o perioada de timp in care sa se reacomodeze cu sine, cu singuratatea;
- Sunt expresivi in medii familiare, confortabile-daca se afla intr-un mediu cunoscut devin mai ceva decat extrovertitii, acasa copiii introvertiti vor cere atentie si vor avea mereu ceva de facut, de zis, dar doar in acest spatiu.
Ce pot face parintii in relatia cu un copil introvertit pentru a avea relatii cat mai „naturale” si a nu cauza si mai multe probleme?
- Intelege de la inceput ca e vorba de biologie si de temperament-temperamentul copiilor este innascut, in creier sunt neurotransmitatori diferiti la un copil introvertit fata de unul extrovertit, introvertitii prefera partea parasimpatica a sistemului nervos. La ei gandirea abstracta e foarte bine definita, deciziile se iau doar dupa ce a existat un proces de gandire articulat;
- Permite copilului sa se acomodeze, sa se invete in timp cu situatii noi, locuri noi, oameni necunoscuti lui-de multe ori copiii introvertiti sunt anxiosi, se simt complesiti, sunt foarte nervosi daca se afla in preajma oamenilor noi, in medii noi. Lasa copilul sa observe, sa fie mai departe de actiune daca mergeti la petreceri, permite copilului sa stabileasca el cand vrea sa interactioneze, sa discute. Discuta dinainte cu el ce se va intampla, cum va fi la eveniment, mergi inainte in locul respectiv pentru ca micutul sa se familiarizeze cu el. Aminteste-i copilului ia pauze de la socializare cand este coplesit si e obosit de tot ce se intampla in jurul sau;
- Incurajeaza copilul cand e pe cale sa isi asume un risc social-aminteste mereu copilului ca esti mandru de el, incurajeaza orice fel de comportamente care ar putea sa nu fie tipice introvertitilor;
- Ajuta copilul sa isi cultive pasiunile-introvertitii pot avea multe pasiuni. Fii alaturi de ei si incearca sa ii faci sa aiba curaj sa le exploreze si sa le foloseasca pentru a scapa de anxietate sau de tot ce vine la pachet cu ideea de introvertit. Incurajeaza orice fel de evolutie si orice fel de mutari pe care le face copilul ca sa isi dezvolte orice fel de pasiuni;
- Asigura-te ca micutul este inteles si se face inteles-asculta copilul, pune intrebari, atrage atentia asupra lucrurilor bune obtinute. Condu copilul spre o discutie constructiva, in care sa isi exprime direct sentimentele si sa aiba niste argumente articulate de fiecare data;
- Tine cont de faptul ca micutii introvertiti nu cer ajutorul de fiecare data-copiii introvertiti vor internaliza problemele si nu vor discuta despre ele. Asculta mereu copilul, indeamna-l sa vorbeasca, sa spuna ce simte, ce probleme are, asculta si ofera sfaturi pe loc;
- Nu eticheta micutul ca fiind „timid”-cuvantul timid are si asa conotatii negative, nu il folosi in preajma copilului introvertit pentru ca il vei „inchide” si mai mult in el si nu vei reusi sa il mai intelegi, sa il mai faci sa socializeze si sa reactioneze normal in diverse situatii de viata;
- Nu forta copilul introvertit sa vorbeasca in public, sa discute cu altii-daca nu vrea sa vorbeasca nu o va face oricat de mult ti-ai dori tu sa arati ca micutul tau nu e introvertit;
- Nu rade de micut si de problemele lui in fata altora-se vor jena, nu vor mai interactiona deloc daca faci asa ceva, se vor inchide in ei si mai tare si constiinta de sine va fi si mai puternica;
- Nu vorbi in locul lor-lasa copilul sa vorbeasca el, asteapta sa formuleze un raspuns oricare ar fi el si nu incerca sa intervii cu remarci de tipul: e timid, nu va da un raspuns suficient de rapid, asa e el, nu prea vorbeste cu strainii;
- Nu dezvalui informatii personale care i-ar putea jena de fata cu altii-ei se vor simti ridiculizati si vor lua totul foarte personal, se vor simti foarte prost si vor respinge orice forma de comunicare dupa.