Infectarea cu SARS-CoV-2 inseamna din start si plamani atacati si respiratie ingreunata din ce in ce mai mult, pe masura ce boala se agraveaza. Majoritatea pacientilor care ajung in spital in stare critica au nevoie de ventilatie, de ajutor pentru a respira corect, de oxigen. O respiratie cat mai aproape de cea normala va fi destul de greu de obtinut, mai ales daca pacientul are si o capacitate pulmonara redusa.
Medicii apeleaza la o multime de metode pentru a ajuta pacientii. In cazul in care e nevoie si de ventilatie sau respiratia nu e apropiata de cea dorita se poate apela fara probleme la pozitionarea pacientilor in decubit ventral, asa numita „prone position”. Prin aceasta pozitionare respiratia este imbunatatita, se poate face mai usor si ventilatie, acolo unde e nevoie, si confortul pacientului devine dintr-odata mult mai bun.
Pozitionarea in decubit ventral e foarte simpla. Pacientul va sta pe abdomen, fara perna, cu capul intors usor intr-o parte, bratele stau pe langa corp, partea palmara pe suprafata patului. Se poate pozitiona o perna sau un sul in dreptul genunchilor, in dreptul bazinului. De ce se trece pacientul care sufera de COVID-19 in aceasta pozitie? Pentru ca plamanii pot sa isi faca treaba mai usor, nu mai e presiune pe ei, oxigenarea e mai buna, se elimina si secretiile.
Desigur, imbunatatirile sunt pe moment si depind mult de evolutia bolii si de starea in care ajunge pacientul la spital. Dar pozitia respectiva ajuta enorm daca ai pacienti care au sau nu au nevoie de ventilatie si care se lupta pentru viata lor cu fiecare respiratie.
Studii anterioare pandemiei de COVID-19 au aratat ca rata de mortalitate scade cu pana la jumatate daca se aplica acest tip de pozitionare in spitale. Oxigenarea organismului si respiratia sunt mai usoare, pacientii vor putea sa faca fata mai usor tratamentelor aplicate si starea generala se va imbunatati simtitor daca ajung in aceasta pozitie. Pentru ca un pacient sa poata fi pus in pozitie decubit ventral trebuie sa aiba rata respiratorie de peste 30/minut, saturatia de oxigen mai mica de 93% in aerul din camera, ritm cardiac peste 120 de batai pe minut.
Pacientul cu forme moderate si usoare de COVID-19 poate evita sa ajunga la intubare odata ce s-a stabilit folosirea pozitiei decubit ventral. Plus ca nu risti sa te infectezi, de vreme ce intubarea vine si cu risc crescut de transmitere a diverselor afectiuni si virusuri, microbi.
Utilizarea acestei pozitii poate fi o solutie si pentru pacientii deja intubati si ventilati mecanic, care au COVID-19. Numai ca aici e nevoie de mai multe decizii luate intr-un timp foarte scurt si de efort sustinut din partea echipei medicale pentru a evita orice complicatii. Si aici putem vedea in anumite cazuri un risc scazut de mortalitate, dar procentajul poate fi foarte mic pentru ca deja exista o agravare a bolii cand esti la terapie intensiva si ai nevoie de intubare si ventilatie continua.
Ca sa aduci un pacient in pozitia decubit ventral ai nevoie de cel putin sase specialisti din spital, inclusiv medici care pot controla ce se intampla cu pacientul. Toate miscarile sunt sincronizate si calculate, nu se ajunge in aceasta pozitie imediat, se intoarce pacientul pe o parte, apoi pe abdomen. In fiecare pozitie pana la pozitia finala se monitorizeaza atent ritmul cardiac, tensiunea arteriala si oxigenul din sange. Tot procesul e foarte lent pentru a se evita orice probleme aparute la finalul sau.
A nu se intelege ca pacientii vor ramane mereu in aceasta pozitie. Se recomanda pozitionare decubit ventral 16-18 ore, apoi se schimba pozitia pentru 6-8 ore, daca nivelul de oxigenare o permite. Nu se poate apela la pozitionarea amintita daca sunt probleme la coloana vertebrala, daca exista fracturi instabile, daca avem arsuri, daca a fost o operatie traheala, daca exista un bebelus in uterul pacientelor.
Si ca la orice procedura medicala mai complexa avem si riscuri cand schimbam pozitia pacientilor infectati cu SARS-CoV-2. Obstructia cailor respiratorii, deplasarea unor tuburi existente la nivelul traheei, ranirea pielii, edem la nivel facial, la nivelul cailor respiratorii, hipotensiune, aritmii. Miscarile sincronizate foarte lente si calculele foarte atente inainte de orice pozitionare a pacientului care sufera de COVID-19 vor fi esentiale pentru a evita astfel de riscuri fatale pentru pacientii in stare critica.
Inca mai e nevoie de studii in privinta pozitionarii in decubit ventral, nu sunt suficiente date relevante, insa in situatiile in care fiecare actiune conteaza in salvarea vietii unui pacient merita incercata orice fel de varianta pentru a da o sansa la inca o zi si o speranta…