Nu e copil care sa nu fi mintit macar o data cand era mic si voia sa scape nepedepsit dupa ce a facut o prostioara. Minciuna face parte din mecanismul nostru psihologic de conservare, incercam sa evitam o mustrare, o pedeapsa, un anumit tip de comportament din partea celor din jur.
La varste fragede minciunile sunt inofensive, insa pe masura ce crestem si ajungem sa mintim la un alt nivel implicatiile minciunilor si urmarile lor pot fi mult mai grave. Minciuna nu trebuie incurajata la nicio varsta, insa nici nu trebuie sa reactionam foarte dur daca totusi apare in anumite contexte…
Ideea e simpla: daca vrei ca un copil sa nu mai minta deloc sau sa minta mai putin si doar in situatii in care are si de ce sa o faca trebuie sa il educi inca de cand e foarte micut. Vrei sa mentii liniile comunicarii deschise si sa nu transformi conversatia cu micutii intr-un monolog interminabil. Te obisnuiesti cu gandul ca la un moment dat tot se vor strecura minciuni si iti reprimi nevoia de a critica, de a pedepsi, de a lua masuri drastice din postura de parinte.
E mai important sa vezi de ce a ajuns copilul sa minta decat sa il pedepsesti si sa simti o satisfactie ca ai reusit sa il „inveti minte” sa nu mai minta niciodata. Niciodata nu exista; ba din contra copilul va ajunge sa minta si mai des pentru ca nu intelege ce e gresit in asta de vreme ce e doar interesul lui la mijloc.
Reactia vizavi de minciuna si de prezenta ei in viata de zi cu zi trebuie sa fie adaptata in functie de varsta. Fiecare stadiu al dezvoltarii micutilor va avea anumite caracteristici psihologice, copilul va reactiona diferit la actiunile tale de pedepsire a minciunilor. Cum putem reactiona corect la minciuna in functie de varsta copilului?
Varsta de 2-3 ani. Pentru micutii care de abia incep sa inteleaga diferenta dintre realitate si fantezie minciuna este ceva obisnuit. Sa ne inchipuim o situatie banala: baiatul nostru a furat pe ascund o bucatica de ciocolata lasata pe masa din sufragerie, a mancat-o dupa care s-a murdarit tare la gurita.
Intrebat daca a mancat ciocolata cel mic neaga cu vehementa, desi e murdar la gura si tu, ca parinte, iti dai seama ce s-a intamplat. De ce minte totusi? E prea mic ca sa inteleaga minciuna ca o alegere morala. Nu gandeste pana sa actioneze, nu anticipeaza consecintele. E o reactie fireasca la supararea pe care o exprimi la nivel nonverbal. Copilul vrea ca totul sa fie in regula si nu incearca sa te pacaleasca in vreun fel.
In loc sa aplici diverse pedepse sau sa tipi la ei, sa ii certi mai bine le arati in oglinda gurita murdara, le arati ciocolata inceputa si ii pui in fata realitatii. Vor intelege imediat ca nu au facut bine ca au mintit si ca nu au de ce sa minta intr-un asemenea context.
Prescolari (4-5 ani). Deja poti sa discuti cu prescolarii despre importanta adevarului si a exprimarii lui. Citeste carti despre minciuna si despre cat de nepotrivita este, da exemple tu, ca parinte, de comportament in care adevarul e primordial de fiecare data si minciuna nu exista.
Si daca totusi iti surprinzi copilul mintind nu incepe sa il certi sau sa il pedepsesti imediat-la varsta asta micutii inca mai descopera, incearca sa inteleaga anumite lucruri din realitate. Ofera variante in locul minciunii, comunica in mod clar cu micutii si incearca sa ii faci sa inteleaga ca minciuna nu este o solutie in nicio situatie, oricat de complicata li s-ar parea.
Scolari, clasele primare. In clasele primare copilul e constient de minciuna si stie ca il poate ajuta sa evite anumite pedepse si consecinte ale actiunilor sale incorecte. Orice situatie e inconfortabila va fi depasita cumva printr-o minciuna. La aceste varste trebuie sa ne straduim sa invatam copilul anumite abilitati si sa nu pedepsim.
In loc sa tot certam copiii trebuie sa ii invatam ce pot face ca sa depaseasca anumite situatii si sa poata sa obtina tot ce isi doresc. Minciuna trebuie „vanata” si adusa in discutie de fiecare data pentru ca micutii sa inteleaga ca nu e in regula sa minti si sa invete sa fie mai buni ca sa evite minciuna.
Scoala gimnaziala, tineri si adolescenti. La varste de peste 12-13 ani copiii trebuie sa inteleaga ce consecinte au minciunile si ce efecte pot avea asupra lor si a celor din jur. Trebuie gasite mereu niste cai de mijloc, compromisul va fi la el acasa.
Va intra in discutie odata cu varste si mai mari si conceptul de minciuna „alba” spusa ca sa nu ranesti. Uneori e bine sa spui adevarul, alteori e bine sa tii adevarul pentru tine si sa il intelegi mai bine pana sa reactionezi in vreun fel.
Parintii trebuie sa ii invete pe copii ac minciuna le poate afecta reputatia. Da exemple din viata proprie, incearca sa ii faci sa inteleaga cat de importanta e imaginea noastra in societate si cat de usor este sa nu mai avem o imagine impecabila.