Cand incerci sa fii un parinte bun relatia parinte-copil se imbunatateste simtitor

De cand i-ai auzit prima bataie a inimii si de cand l-ai tinut prima data in brate ti-ai spus un singur lucru: voi fi un parinte bun, cel mai bun parinte din lume. Copilul te schimba intr-un mod pe care nu prea il constientizezi la inceput. Devii mai atent la tot ce se intampla in jurul tau, faci totul pentru binele lui si incerci sa ii asiguri tot ce are nevoie pentru o dezvoltare normala si pentru un zambet care nu dispare niciodata de pe chip.

Sa fii un parinte bun nu e usor astazi, cand nu mai ai timp de aproape nimic si locul de munca iti fura mare parte din timpul pentru tine. Si cu toate astea poti fi parintele bun pe care l-ai creionat pana sa se nasca micutul cu putin efort. Si putina ambitie sau imaginatie. Tu esti cel care hotaraste cum va arata un „parinte bun”.

Rolul de parinte e exact ca un roller-coaster. Azi esti undeva sus si esti multumit cu toate lucrurile pe care le-ai facut pentru copil, maine esti gata sa renunti la orice pentru ca nu ai reusit sa faci ce ai vrut. Ai momente in care esti fericit, bucuros, ai si momente in care intervine anxietatea, momente memorabile sau altele pe care vrei sa le uiti cat mai repede. Asa e viata de parinte si asa va fi mereu.

Niciun parinte nu e perfect, dar fiecare se straduieste sa faca tot ce poate pentru a ajunge un „parinte bun”. Parintele bun e acel parinte care stie mereu ce e bine pentru copil si care reactioneaza cu gandul la ce ar putea face pentru micut, in asa fel incat sa ii influenteze in bine evolutia. Vorbim despre un parinte bun si atunci cand copilul are realizari si reuseste sa faca tot ce doreste si pentru ca parintele a stiut cand se intervina si cum sa contribuie la dezvoltarea sa.

Dar ce calitati definesc, pana la urma, un parinte bun? Pe langa dragoste, grija si rabdare, parintele bun trebuie sa aiba si alte calitati: sa fie sensibil, empatic, vigilent.

Dragostea. Nu conteaza ce face micutul, il iubim in continuare pentru ca e copilul nostru. Dar un bun parinte isi iubeste copilul in mod responsabil, isi corecteaza micutul cand greseste si il ajuta sa isi recunoasca propria greseala. Dragostea oarba nu exista pentru parintele bun, ea vine la pachet cu raspundere si responsabilitate. Un parinte bun va sti mereu cum sa faca diferenta intre o dragoste „ieftina” si una sincera, foarte importanta pentru dezvoltarea emotionala a copilului.

Empatia. Intotdeauna un parinte bun va gandi din perspectiva copilului, se va pune si in locul sau. Raspunsurile sunt oferite dupa ce te gandesti cum ar fi daca tu ai fi copilul. Parintele bun nu pune presiune pe copil ca sa aiba rezultate cat mai bune si nici nu rade de el cand esueaza. E nevoie de un echilibru permanent intre manifestarile sale fata de copil si parintele bun stie cum sa ajunga la el de fiecare data. Empatia e cea mai importanta arma pe care o are parintele si ea trebuie folosita de fiecare data cu mare atentie pentru rezultate cat mai bune pe termen lung.

Coerenta. In viata de zi cu zi orice parinte bun are nevoie de coerenta. Regulile si consecintele trebuie aplicate mereu cu aceeasi coerenta. Copilul are nevoie sa vada coerenta in orice fel comportament al parintelui in raport cu el. Se va simti in siguranta si va sti mereu ce are de facut. Asa va avea si obiceiuri sanatoase si va sti de fiecare data ce poate face ca sa isi multumeasca parintele.

Comunicarea si ascultarea activa. Parintele bun stie sa comunice cu micutii intr-un mod eficient, in asa fel incat copilul sa inteleaga procesul gandirii parintelui. Pe masura ce invata de la parinti sa comunice mai bine, copilul va relationa mai usor si va sti cand e cazul sa raspunda sau cand e cazul doar sa asculte. Ascultarea activa presupune o ascultare cu o anumita deschidere, parintele trebuie sa fie foarte atent la tot ce comunica propriul copil. Va intelege ideile, ii va ajuta pe copii sa isi impartaseasca trairile, experientele. Un parinte bun stie cum sa comunice eficient si cand sa comunice pentru a preveni orice fel de neintelegeri.

Receptivitate. Parintele bun este sensibil si receptiv la nevoile si cerintele copilului. Are rabdare, stie sa intervina de cate ori e nevoie, totul se desfasoara in conditiile unei discutii calme. Orice fel de problema apare, parintele reactioneaza imediat, prompt, si o rezolva. Daca e cazul isi exprima aceasta receptivitate in mod verbal pentru a-l face pe copil sa inteleaga ca poate apela la el.

Evita comparatiile. Fiecare copil e diferit si are un potential unic. Parintele bun recunoaste talentul copilului si il motiveaza mereu sa isi atingas scopurile. Prin comparatii nu faci decat sa descurajezi copilul, sa ii impui un complex de inferioritate care nu exista. Un parinte bun va incuraja copilul sa aiba grija de el, sa evite orice fel de comparatie, verbala sau in gandul sau, pentru ca va avea doar de pierdut in viata.

Este mereu un model pentru copil. Parintele bun se comporta corespunzator si cat mai bine in fata copilului, ii ofera mereu un model, arata respect fata de copil si fata de altii. De fiecare data cand vrei sa reactionezi e bine sa te gandesti la ce vei spune, ce vei face, in asa fel incat copilul sa te ia drept exemplu pozitiv si sa se gandeasca mereu la tine ca la un adevarat erou.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?