Sa fii parinte e greu. Si e si mai greu cand ai un copil care cauta mereu sa iti atraga atentia si vrea atentia ta chiar si in cele mai delicate momente. Atentia acordata micutilor e oricum din ce in ce mai putina daca ai un job stresant si petreci mult timp la birou si acasa lucrand aproape non-stop, daca ai devenit dependent de ecrane si de telefon. Dar cand copilul vrea mereu sa fie in centrul atentiei si sa ii acorzi toata atentia ta lucrurile se complica si mai mult. Ce e de facut atunci?
Copiii depind de adulti pana la o anumita varsta. Adultul le asigura securitatea de care au nevoie, asa ca e firesc sa caute atentia lui. Sunt unii copii care cauta sa fie in centrul atentiei mereu si sa atraga atentia parintilor cu orice pret, indiferent de situatie si de momentul in care se afla. Atragerea atentiei e un lucru firesc daca se plictisesc, sunt obositi, le e foame, daca se simt singuri sau sunt nervosi, iritati, au traume sau chiar probleme mintale.
Si de multe ori tehnologia este responsabila de incercarile repetate ale copiilor de a atrage atentia. Parintii stau cu ochii in ecrane, nu mai sunt atenti la copii, interactiunile normale cu micutii dispar.
Intr-un astfel de scenariu, daca un copil este in competitie directa cu tehnologiile moderne va incerca sa atraga atentia, sa distraga atentia parintelui de la tehnologie ca sa isi recastige atentia de care are nevoie pana la urma.
Copiii cu varste intre trei si sapte ani nu vor putea distinge intre nevoi si ceea ce vor. Nu stiu cum anume sa verbalizeze, sa arate ce doresc fara sa fie suparatori, enervanti, cicalitori pentru parintii lor.
Ce ai de facut daca si tu ai un astfel de copil care cauta sa fie in centrul atentiei oricand, chiar si in momente nepotrivite?
Fii empatic. Empatia nu inseamna ca vei intelege pe deplin comportamentul copilului sau ca il vei incuraja. Demonstrezi ca ai inteles faptul ca e vorba de o imaturitate a dezvoltarii si ca e un lucru firesc la varsta micutilor. Odata ce stii la ce nivel al dezvoltarii a ajuns copilul vei putea sa stii ce pot sa accepte si ce nu si vei raspunde mult mai bine cand acesta va cauta atentia ta, sa iti atraga atentia asupra sa. Da, e greu sa fii empatic si sa reactionezi cu empatie cand copilul devine prea insistent, dar cu mult calm si intelegere, atentie la comportamentele sale vei reusi sa pui in aplicare si aceasta regula de baza.
Invata sa ignori copilul cand e necesar. Uneori e bine sa ignori comportamentul prea insistent al copilului in general. Nu spune nimeni sa ignori toate aspectele sale. Ajuta mult sa explici copilului ca nu rezolva nimic daca tot insista si cauta sa aiba atentia ta cu orice pret si ca vei vorbi cu el cand s-a linistit si a renuntat la un astfel de comportament. Aici comunicarea devine foarte importanta si trebuie facuta cu multa atentie si fara nervi, fara o atitudine ostila fata de comportamentul copilului.
Explica micutului ce inseamna o urgenta. Incearca sa explici copilului diferenta intre o urgenta reala si ceva ce el doreste si nu e deloc urgent. E bine sa stie cand trebuie sa astepte si sa renunte la a cere atentia parintelui si cand e important sa o faca pentru a evita o tragedie. Gaseste cuvinte cheie care sa le folositi cand e vorba de o urgenta ca sa iti dai seama si tu, parintele, ce se intampla si daca e vorba de o urgenta reala sau nu, sa intelegi pe deplin comportamentul copilului tau.
Gandeste niste reguli pentru copil si prezinta-le cat mai clar. Evidentiaza asteptarile tale, discuta cu micutii despre comportamentele pe care nu vrei sa le mai vezi la ei. Fixeaza niste reguli, lasa copilul sa le vada mereu, vorbeste cu el despre ele mereu pana cand le intelege. Nu uita sa vorbesti si despre ce se intampla daca nu se respecta regulile fixate. Si odata ce le-a incalcat micutul trebuie sa suporte si consecintele, care nu vor fi unele foarte dure ca sa nu creezi o prapastie intre tine si copil si sa nu mai poti comunica eficient deloc cu el.
Fii constant cand exista consecinte pentru comportamentul copilului. Copiii sunt foarte atenti la toate comportamentele parintilor. Asa ca parintele trebuie fie constant in aplicarea consecintelor unor comportamente care nu respecta regulile fixate. De fiecare data cand sunt incalcate regulile aplica aceleasi consecinte, mereu, nu conteaza in ce context te afli. Nu faci compromisuri, nu trebuie sa ai niciun moment de ezitare. Copiii vor incerca sa iti atraga atentia iarasi daca vad ca e loc de ceva compromisuri si renunti la aplicarea consecintelor anuntate.
Ofera copilului o atentie „sanatoasa”. Copilul are nevoie de atentia ta pana la urma, deci nu te feri sa o acorzi cand e nevoie de ea. Atentia acordata copilului nu inseamna ca vei raspunde la orice fel de cerinte din partea lui mereu. Te implici in relatia copil-parinte, te joci cu el, cititi ceva impreuna, mancati impreuna, vorbiti in fiecare zi, faceti teme impreuna. Vei avea oricum timp limitat in functie de cat de multe ai de facut la lucru si cat de obosit esti, deci nu crea asteptari prea mari.