Politica nu e intotdeauna despre adevar si despre importanta adevarului in orice discurs. E si despre informatii voit gresite vehiculate in spatiul public, despre atacuri, despre o realitate care nu are nicio legatura cu tot ce se intampla in realitatea pe care o traim cu totii.
Minciuna in politica e deja ceva obisnuit pentru toti cei care sunt de ceva vreme in politica. Dar de ce ajung politicienii pana la urma sa ne minta si sa nu se jeneze deloc cand o fac?
In alte domenii minciuna e taxata imediat si esti incurajat nici sa nu te gandesti la ea pentru ca poti sa pierzi aproape tot. In politica nu e asa. Poti sa lansezi informatii voit gresite, minciuni si sa le promovezi peste tot doar de dragul campaniei. Minciuna in politica e oarecum aproape de realitate, e un adevar care nu prea are nimic cu… adevarul. Poate e adevarat ce spun politicienii in realitatea pe care vor sa o conceapa, sa o prezinte alegatorilor, dar cam atat.
De cele mai multe ori minciuna nici nu e detectata, oamenii nu stau sa se gandeasca mereu la ce spune politicianul, vor doar sa auda ceva care se incadreaza in asteptarile lor. Cum se ajunge la minciuna in politica. Iata doar cateva posibile motive pentru ca politicianul modern minte.
Politica si narcisismul. Multi politicieni sunt narcisisti. Narcisistii sunt de regula aroganti, se gandesc doar la ei, se vad a fi speciali, au nevoie de admiratie excesiva, ii exploateaza pe cei din jur. Ei cred ca au dreptate, iar cand nu au dreptate se folosesc de orice trucuri si de retorica pentru a nu fi prinsi si a suferi consecinte nedorite. Politicianul stie ca are oameni care cred in el si va face mereu orice ca sa ajunga la ei si sa ii tina de partea sa, chiar daca asta inseamna sa minta mai mereu.
Oamenii nu vor va auda adevarul de multe ori. Adevarul doare, asta e… adevarul. Nimeni nu isi doreste sa auda ceva ce ii poate afecta existenta, credintele, ceva care ii va da o stare proasta. Asa ca politicienii mint pentru a le oferi oamenilor confort si falsa siguranta. De ce s-ar apuca un politician sa spuna doar adevaruri care dor si sa isi piarda din electorat? Mai bine vinde minciunile cat mai bine si promite o realitate de basm, lapte si miere.
Partinirile cognitive si minciuna. Partinirea cognitiva este o eroare in gandire aparuta cand se proceseaza informatiile din jur. Mintea umana incearca foarte multe trucuri cognitive ca sa ajute omul sa fie mai eficient, sa reduca starea de confuzie sau anxietate si sa pastreze viata coerenta si simpla. De multe ori oamenii cauta informatii si cred informatii care le confirma ceea ce… cred. Daca informatiile noi vin in contradictie cu tot ce credem, cu opiniile noastre le negam oricat adevar ar avea. Se mai intampla sa apara increderea prea mare in cunostintele detinute, desi ele nu sunt chiar atat de solide.
Politicienii cunosc foarte bine acest mecanism si incearca sa le ofere informatii nu neaparat adevarate, dar care sa le confirme toate opiniile, convingerile, care nu au nicio sansa sa fie respinse.
Daca o minciuna e spusa de multe ori, oamenii vor crede ca e adevarata. Oamenii cred ca minciuna va fi dezaprobata si va disparea de la sine. Daca se tot repeta minciunile atunci s-ar putea sa aiba si un sambure de adevar. Policitienii continua sa minta de multe ori, desi stiu ca tot ce spun nu se va indeplini intocmai. De ce o fac? Pentru a nu fi prinsi cu minciuna, probabil?. In momentul in care tot repeti promisiuni si dai asigurari la fiecare iesire in public alegatorii te vor crede si vor avea grija sa te sustina la orice fel de curse pentru functii politice.
Politicienii mint pentru ca minciuna e mereu in favoarea lor. Inainte de a incepe sa… minta politicienii isi fac niste calcule. Politicianul stie ca minte si incearca sa isi asigure succesul in orice fel de discurs lanseaza, in atacuri, in campanie, in orice. Nimic nu e lasat la voia intamplarii, totul e foarte bine gandit dinainte de lansarea oricaror minciuni mai mari sau mai mici. In politica nu se poate fara ele, asta e adevarul. Daca vrei sa castigi trebuie sa apelezi si la ele, multe foarte subtile si greu de descifrat, de depistat.