De multe ori ti se intampla sa ai o experienta unica, pe care nu ai mai avut-o pana atunci, si cu toate astea sa ti se para ca nu e chiar prima data cand ai trait respectiva experienta. In termeni stiinfici senzatia aceasta poarta numele de Déjà vu, un sentiment neplacut ca ai mai trait fix acelasi lucru si ai experimentat fix aceleasi lucruri intr-un moment din trecut.
Cam doua treimi din toata populatia globului a experimentat deja sentimentul de Déjà vu, si inca experimenteaza in mod constant, frecvent, fenomenul nefiind deloc periculos. Insa in anumite cazuri si pe un fond psihic slab, senzatia de Déjà vu poate fi legata de boli psihiatrice, de crize, stres sau chiar de dementa.
Déjà vu este un sentiment fals de familiaritate. Creierul construieste o senzatie, nu exista o amintire asociata cu experienta traita, nu se poate identifica situatia concreta la care faci referire. In 1983, Dr. Vernon Neppe a definit senzatia de Déjà vu ca fiind „impresia de familiaritate subiectiva a unei experiente din prezent cu un trecut nedefinit”. Familiaritatea este legata de o situatie clasica ca iei acelasi autobuz zi de zi, pe acelasi traseu si recunosti deja scenariul. Déjà vu tine mai degraba de ceva concret, care ti se pare specific, asta deja stii clar ca nu ai mai trait asa ceva. La nivel cerebral ai un mic scurtcircuit, cand doua fluxuri de gandire se intersecteaza.
Sfantul Augustin, un filosof din Antichitate, a fost cel care a adus in discutie conceptul de Déjà vu inca din anul 400 d.Hr., referindu-se la el ca la „memorie falsa”. Emile Boirac, un filosof francez, a fost cel care a folosit termenul Déjà vu in 1890. In lumea stiintifica, termenul a fost utilizat de un anume F.L. Arnaud, un neurolog care l-a propus la o intalnire a Societe Medico-Psychologique.
Déjà vu-ul a fost folosit de-a lungul timpului in medicina pentru a diagnostica in mod corect si mai usor epilepsia, insa in prezent este privit ca o problema de perceptie si de memorie. Mecanismul care precede aparitia sa e simplu: experimentam o recunoastere a situatiei curente, dar avem si sentimentul ca exista intr-o amintire lipsita de acuratete.
Persoana care experimenteaza sentimentul stie clar ca nu a avut experienta si de aici si confuzia. E mai degraba vorba de o perceptie „impartita”, apare o dubla procesare pentru ca a lipsit atentia sau vederea a fost obstructionata, iar a doua perceptie e imediat dupa prima si pare sa fie experimentata constient. Deci prima experienta a fost partial procesata si a doua e procesata in mod corect, dar pare ca exista o „umbra” care nu ne lasa sa trecem peste ea si sa o traim in mod normal.
Interesant este ca toata lumea care a experimentat sentimentul, senzatia de Déjà vu are mai putina materie cenusie, cea care controleaza miscarea, memoria, emotiile. Daca avem si afectiuni neurologice trei parti din creier sunt afectate, hipocampul, girusul parahipocampal si neocortexul temporal, fix zonele unde se formeaza si se retin amintirile. Unii medici cred ca acest sentiment e rezultatul unei semnalizari anormale in lobul temporal medial, raspunzator de amintirile vizuale.
Cei care au deja schizofrenie, epilepsie, anxietate, dementa vasculara sunt mai predispusi la acest sentiment, la aceasta senzatie ciudata. Pacientii obositi, stresati au adesea episoade de Déjà vu, este afectata memoria de lunga si scurta durata, de vina poate fi si dopamina in exces. Si daca ai educatie superioara, daca ai calatorit mult, daca iti amintesti ce visezi noaptea, ai putea sa te trezesti cu senzatia descrisa deja.
Varsta de la care am putea experimenta Déjà vu-ul este cuprinsa intre 15 si 25 de ani. Perioada din zi cand se intampla este de obicei seara si in weekend.
Cand discutam despre Déjà vu putem sa ne gandim la mai multe tipuri: Déjà entendu, deja auzit, credem ca am auzit deja o conversatie, Déjà éprouvé, am experimentat poate acelasi lucru, Déjà fait, am facut deja acel lucru, Déjà pensé, ne-am gandit deja la acel lucru, Déjà raconté, ne-am amintit deja acel lucru, Déjà senti, am mirosit ceva deja, am simtit emotia deja, Déjà su, stim deja despre ceva, Déjà trouvé, am gasit deja ceva, Déjà vécu, am trait deja ceva, Déjà voulu, am vrut deja ceva anume. Si sa nu uitam de jamais vu, cand cineva a fost fix intr-o situatie anume, dar nu realizeaza ca s-a intamplat.
Creierul realizeaza un fel de iluzie, la fel cum face orice magician bun. In acel moment apare o legatura imprecisa, disfunctionala intre doua parti ale creierului ce ne ajuta sa ne amintim si sa avem sentimentul de familiaritate. Cand apare o criza de epilepsie, de exemplu, sau orice alta criza ce are legatura cu activitatea cerebrala din creier hipocampusul si tesutul inconjurator se activeaza, de unde si experimentarea sentimentului de Déjà vu.
Ingrijorarea in privinta senzatiei de Déjà vu apare atunci cand ea se manifesta de cateva ori pe luna sau mai des, daca iti pierzi constienta, daca ai amintiri ca un vis sau vezi scenarii in fata ochilor des, daca incepi sa mesteci inconstient, sa te balbai, daca ai ritm cardiac alert, daca apare un sentiment de frica pe care nu ti-l poti explica.
Cauzele probabile ale Déjà vu-ului pot fi foarte multe. De exemplu, se discuta de coincidenta, o amintire inconstienta legata de un scenariu curent, de epilepsia din lobul temporal, de boli psihice agravate.
Uneori ar putea fi vorba de familiaritatea unor lucruri, situatii pe care le vedem prima data, unor forme, iar aceasta familiaritate va genera o amintire falsa. A fost realizata si o simulare in acest sens pentru a se dovedi teoria: o realitate virtuala pe computer, Deja-ville, in care oamenii puteau naviga prin imprejurimi similare. Insa aceasta incercare nu a avut prea mare succes in a dovedi ce se intampla cand traim un Déjà vu, asta pentru ca sentimentul de Déjà vu nu e controlabil si apare in mod spontan.
S-au mai folosit si hipnoza, liste de cuvinte, stimularea calorica, apa calduta impinsa cu presiune in urechea oamenilor, ca sa se induca senzatia de Déjà vu, dar nicio incercare nu a avut succesul scontat.
La copii, acest sentiment apare cel putin o data in viata lor, insa peste 67% il vor experimenta in mod regulat. Prima data il vom experimenta la 6-7 ani. Pana la 10 ani sunt cele mai multe cazuri raportate. Dupa 25 de ani, in viata de adult, aproape ca nu mai treci prin asa ceva.
Un caz celebru de Déjà vu care a socat lumea stiintifica a fost cel al unui britanic de 23 de ani care s-a confruntat cu un Déjà vu constant, determinat de anxietate. Barbatul respectiv nu putea sa se mai uite la tv, nu mai asculta radio, nu mai cietea ziare pentru ca mereu avea senzatia ca a mai intalnit toate informatiile pe care le vedea in fata ochilor. Britanicul cu un sentiment de Déjà vu cronic avusese depresie, anxietate, insa in rest era perfect sanatos. Minute in sir pacientul avea senzatia ca retraieste fix aceleasi lucruri.
Intr-o zi pacientul a mers la frizer. Cand a intrat in salon a avut iarasi sentimentul puternic de Déjà vu, dupa care a avut Déjà vu-ul de Déjà vu, nu se mai putea gandi la nimic din acel moment. Opt ani barbatul parea ca era prins intr-o bucla temporala. Si cu cat era mai constient de ce i se intampla si mai agitat, cu cat ii era mai mare teama, cu atat sentimentul trait era mai puternic…