2010 Bunica sta intr-un azil de batrani. Are sase copii si care-va-sa-zica, nu o vrea nimeni…e sonata. La un moment dat nu mai avea nici azil, nici casa, nu mai avea nimic, e naiva, nici telefon mobil nu are, sa-si sune copiii, sa planga. De fapt nici lacrimi nu cred ca mai are, o tot trage in sus si in jos cu D-zeu si cu viata vesnica si cu 2012 si cu alte aberatii, spre dracii si disperarea care ne apuca pe noi astia fara suflet, oamenii secolului 21. Nu am iubit-o niciodata, dar am avut un moment in care am urat-o foarte mult, atat de mult incat nu i-am dat buna ziua ani de zile. Daca ma intalneam cu ea accidental, ii intorceam spatele dupa ce ii aruncam in prealabil o privire de Fuck off, bitch! Asta pentru ca bunica m-a lasat fara singurul suflet pe care eu l-am iubit ca o disperata maniaca. Cred ca nimic nu va umple golul pe care l-a lasat in mine moartea lui. Nici macar nu am incercat, stiu ca ar fi inutil…… In urma cu 15 ani… …Stii, a existat odata o fata pe care o chema Helena. Si ea avea 12 ani si a primit intr-o zi un pui de catel de vanatoare. Si atat de fericita a fost… incat a alergat prin casa de fericire cu catelul in brate pana a cazut si si-a dat un cap de masa…incat a plans de bucurie… asa era ea mai ciudatica, niciodata nu stia cum sa se comporte in momentele cheie ale vietii ei. Adica, daca i se intampla vreo fericire, era atata de socata incat ori plangea, ori lesina. Ok, puiul a fost numit Nero Nebunul. Si era atat de frumos incat ei i se parea ca este un pui de om deghizat in pui cu blana, puiul ei. Si in ziua in care Nero Nebunul a venit in viata ei, Helena a fost atat de fericita, incat i-a dat toata ziua puiului ei sa manance, tot ce a vrut, pana cand acesta a cedat psihic si a vomitat si a umplut tot covorul de la ea din camera cu tot meniul zilei. Helena s-a pus si a curatat tot, nu a lasat nici macar o singura dara pe covor, si nici macar nu a cracnit, era mult prea fericita sa invete sa iubeasca pentru prima data in viata, pentru ca my friends, in momentul in care atingi punctul ala limita in care omul de langa tine are momente scarboase si penibile si tu reusesti sa le depasesti alaturi de el si cu el, ei bine, pentru mine aia e iubire. Si da, am observat si ca am pus animal langa om si viceversa, si da, am facut-o intentionat. Eu nu fac diferente intre specii. Daca m-as pune sa fac asta, ar incepe sa-mi placa mai mult cainii decat oamenii. Helena si Nero Nebunul duceau o viata fericita impreuna. Dormeau impreuna, se tineau unul pe altul in brate, Helena nu mai manca nimic ca sa manance el, el de multe ori nici macar nu dormea, doar ii veghea ei somnul, mergeau in plimbari lungi prin parcuri si alergau unul dupa celalalt ore in sir, se jucau de-a v-ati ascunselea, se tavaleau prin ierburi inalte si sufereau caineste cand unul dintre ei era bolnav, Helena obisnuind sa-si dea toata alocatia pe vizite la medici veterinari, pentru ca Nero era tipul de mascul sensibil, adica varianta ei masculina, ca si Helena era o martafoaie bolnavicioasa, palida si astmatica. Nero Nebunul isi castigase deja drepturi depline in viata ei, astfel ca facea niste crize de gelozie mai mult decat violente ori de cate ori incerca chiar si numai sa se apropie alt mascul de ea. Asa au trecut 8 ani fericiti. Helena plecase de-acasa in urma unor divergente si incompatibilitati intre generatii, Nero Nebunul ramasese acolo, stalpul de echilibru, suflet de om cu blana iubit, absent acum, devenise un fel de barbat-de weekend-uri fericite………… ………….Ok, mamaie l-a vrut pe Nero. Si a si insistat, asa cum stiu doar muierile enervante sa insiste. Care-va-sa-zica umbla o banda de hoti prin sat si vroia ca Nero Nebunul sa-i apere curul ala osos. Bineinteles ca mama, mama, mama, si acuma pe loc mi-a crescut tensiunea doar tastand cuvantul asta, ei bine, mama m-a distrus psihic sa-mi dau cainele sa apere, ca vezi Doamne, asta ii era menirea. Mama nu a invatat nimic pana la varsta venerabila de 50 de ani despre iubire. Toate iubirile ei sunt in sticla. Si trec prin gura, prin ficatul putrezit, prin stomacul ulcerat, prin creierul pre-spalat, prin sangele ei, care sa ma ia dracu, e si al meu, prin toate celulele ei degenerate si de-acolo in toaleta. Mama vede lumea prin sticla. Esenta ei de femeie frumoasa s-a scurs si ea intr-o sticla, mama era foarte frumoasa candva, intr-o epoca demult apusa. Probabil era beata si in ziua aia, s-a dezechilibrat, ca face des din-astea si a scapat sticla din mana si a luat-o apa Begai. Adio, mama mea frumoasa, welcome alcoholic bitch, sau daca preferi selfish cunt, into my life! Bun, am dat cainele, da, l-am dat si am si stabilit clar ca e doar temporar, il voi lua inapoi intr-o buna zi… am plans dupa el luni de zile, am suferit ca o idioata neuro-astenica, ma duceam singura prin parcuri si boceam in pumni. Dormeam ca un copil orfan cu trei perne in brate, ma trezeam noptile transpirata de frica, pentru ca nu mai exista nici o siguranta, nici un echilibru, nimeni care sa vegheze asupra mea. Cum era de asteptat, Nero Nebunul a luat-o razna. In loc sa apere fundul osos si sa sarute mana babei care il hranea, el a muscat, si de fund si de mana. Bunica s-a panicat, sau a turbat, nu stiu care din doua si pe loc l-a dus la un vanator, ca EA NU MAI PUTEA, DOM’LE! Dau o mie de telefoane, alooo, buni, unde mi-e cainele, ca va omor pe toti de mana mea! Vin pe jos dupa el, dar vin. Asa am mai invatat o chestie importanta. Vine in viata oricarei bunici un moment crucial. Acela in care invata sa respinga apeluri. Da, eu sunt o fiinta crizata, atata de tare ma crizez cateodata, incat iau bibelouri si dau cu ele de pereti, bag totul in pizda masii, fara sa ma gandesc nici o secunda, vars sticle de bere in capul interlocutorilor, trantesc usi in nas, imi iau campii si la final, de cele mai multe ori, lesin, ca sunt hipotensiva de-aia instabila si nu am voie sa ma stresez. Probabil era foarte fericita ca se afla la un capat de telefon, la 124 de km distanta de mine. In fine, o prind in ultimul moment cu receptorul la ureche, inainte sa inchida iar. Imi adun toate fortele posibile si urlu atat de tare in telefonul ala, incat cred ca le-au vibrat fundurile babelor pe bancile de plastic de jos din statia de tramvai: Auzi, stii ce mamaie? Imi faci un favor? Fa infarct!…….. ………….Mai tarziu, la spital, la urgenta,printre perfuzii cu vitamine si calciu in vena, dupa un lesin zdravan, am aflat de ce se fofila mamaie in halul asta strigator la cer. Si mi-as fi dorit sa lesin inapoi si sa nu ma mai trezesc niciodata. Pentru ca oricat as fi incercat sa-mi tin ochii deschisi nu puteam. De lacrimi. Stii, exista adevaruri care nu pot fi suportate. Si atunci chiar ne dorim cu totii sa fim mintiti. Si deliram si intrebam pe oricine trecea pe langa patul ala de spital, Nu a murit, nu? si incepeam sa rad isteric de parca ascultasem un banc din ala tampit, de razi din complezenta fals si ieftin… si inchideam iar ochii. Imi imaginam ca voi inunda tot salonul ala de lacrimi si ca voi muri si ma incanta ideea. Mamaie nu mai avea ce sa-mi returneze. Nici macar blana, fara suflet. Nero Nebunul nu a rezistat in curtea vanatorului mai mult de trei ore. Si-a rupt lanturile si a sarit la el, pentru ca ii statea in drum. In drumul spre casa. In drumul spre mine. Cica nu a suferit. A fost impuscat direct in cap, nici nu a mai avut timp sa vada flash-uri din viata noastra impreuna, nici nu a mai avut timp sa se intrebe de ce a trebuit sa se nasca un suflet de om in blana. 2010 Mamaie sta intr-un azil de batrani. Are sase copii si care-va-sa-zica, nu o vrea nimeni…e sonata. Are 83 de ani si ii tremura barbia cand vorbeste. Merge sprijinindu-se de un baston. Tremura totul pe ea, de fapt. Si vocea ii tremura cand isi cere iertare. Nu pentru ca mi-a futut o parte importanta din viata, nu pentru ca mi-a ucis indirect cel mai iubit suflet. Isi cere iertare ca e batrana si nu mai judeca. Stau pe un pat de azil, simt prin blugi cum ma racaie pe piele materialul ala de patura de spital, am picioarele in aer, nu ating podeaua, am mai zis ca sunt mica si handicapata. Stau si o privesc pe mamaie, dar vad prin ea. Ma gandesc ca de fapt sunt foarte prost-dispusa azi, pentru ca imi sta parul ca dracu si am iar senzatia ca am fundul mare. Mama a baut bere pe drumul inspre azil, ii mirosea respiratia a tigari Ronson si avea nasul rosu. Ne-am certat o ora daca i-a furat sau nu sticla de Bacardi a lui frate-miu de pe birou (da, i-a furat-o, si era un cadou de la V. pentru mine, ca mie imi place sa beau Bacardi in noptile cand nu am somn, adica mai in toate, mi se pare ca are gust de libertate…), si una peste alta, imi venea sa intru in primul pom, doar asa, de inceput de an, din oficiu. Azilul e de 4 stele. Costa si ala 15 milioane pe luna, pe care le platesc eu, ti-am zis ca pe mamaie nu a vrut-o nimeni. Nici eu. Iti imaginezi acum ca e un rai cu batranei fericiti cu parul alb si neted, care tricoteaza strimfi pentru nepotei pistruiati cu carlionti. Ei bine, nu e. Tineretea nu mai ai cum sa o rascumperi pentru toate milioanele din lume. E un loc care miroase a mancare proasta, a medicamente pentru tensiune (recunosc din o mie mirosul), a sapun de casa, a clor, a aracet, a batranete, a dejectii umane, a moarte. In locul ala oamenii nu discuta chestii de genul: salut-ce-pizda-matii-mai-faci-esti-bine? Azilul e locul unde se discuta Il-stii-pe-X?-A-murit-azi-noapte. Ok, nu mai stiu ce vroiam sa zic. M-am incurcat, mi s-a facut greata. Vreau sa o urasc senina in continuare pe mamaie, sa nu-mi pese ca se stinge incet, incet si ca pe nimeni nu intereseaza asta. Zice ca e fericita, dar eu stiu ca minte, mi-am dat seama dupa lacrimile din ochii ei cand a vazut portocalele din plasa. Pesemne si ei portocalele ii aduc aminte de vreun soi de acasa, pe care nu-l are si pe care probabil si-l doreste macar acum la sfarsit. Vreau sa mor la 30 de ani. Si vreau sa-mi iau caine.