Disciplinarea copiilor este o misiune la care parintii se angajeaza inca din primii ani de viata ai micutilor. Disciplinarea apare ca efect asteptat al muncii si al eforturilor pe care parintii le depun de-a lungul vietii micutilor. Nu o vei obtine sau vedea peste noapte si cu siguranta nu va fi un proces usor, oricat de mult ti-ai dori lucrul acesta. Daca ai un copil mic disciplinarea e o provocare si mai mare, dar ai toate sansele sa o depasesti daca tii cont de cateva sfaturi simple, incercate deja de milioane de parinti din lumea-ntreaga.
Ce isi doreste orice parinte? Cu siguranta isi doreste multe. Cel mai important este sa ai un copil disciplinat, care stie sa se comporte si sa reactioneze pentru sanse cat mai multe in societatea atat de complicata din prezent. Dar cum ajungi la acest ideal? Iata doar cateva sfaturi de parenting care te vor ajuta enorm in incercarile tale de disciplinare a copilului mic.
Observa care sunt elementele declansatoare ale comportamentelor nepotrivite. Ca sa poti preveni trebuie mai intai sa analizezi. Cand ai un copil mic e mai complicat sa iti dai seama ce a declansat o criza de plans sau un comportament nepotrivit. Dar cu putina rabdare vei intelege care sunt elementele declansatoare si vei sti ce ai de facut data viitoare cand exista riscul sa apara iarasi comportamentele nedorite. In loc sa reactionezi imediat, din impuls, este bine sa incerci sa iti dai seama ce nu a functionat si ce s-a intamplat, la ce a reactionat copilul inainte sa iei orice fel de decizii in privinta unor pedepese aplicate eventual in secunda doi.
Practica preventia. Stii deja din viata de adult ca e mai bine sa previi decat sa tratezi, sa rezolvi o anumita problema. Sfatul e la fel de bun si cand ai un copil mic. Invata-l sa fie pregatit pentru schimbarea activitatilor, anunta-l inainte sa schimbi activitatile sau cand vrei sa vezi alte comportamente la el. Incearca sa previi orice fel de neintelegeri si frustrari aparute din senin si vei avea doar de castigat. Preventia in parenting nu inseamna sa gandesti zeci de scenarii si strategii mereu pentru a sti ce ai de facut in caz ca se intampla x lucru, ca apare y comportament. Nu. Preventia cand ai copii mici inseamna sa fii pregatit psihic mai mult sa iei o decizie si sa o pui in aplicare, sa fii in stare sa modelezi comportamentul copilului in asa fel incat sa nu mai ai de ce sa te temi in viitor, sa nu mai vezi comportamentele nedorite.
Fii consecvent. Cand sunt mai mici copiii vor intelege foarte greu cum anume comportamentul lor poate afecta familia, oamenii din jurul lor. Daca tot schimbi pedepsele si ai reactii diferite la acelasi comportament copilul va fi derutat. De aceea e bine sa fii consecvent in orice in relatia cu micutul si sa nu te abati de la orice fel de lucruri aplicate sau explicate prima data. Se intampla comportamentul nedorit, prostioara de n ori, de n ori vei aplica aceleasi masuri, vei veni cu aceleasi rugaminti, explicatii. Doar asa copilul va invata a patra sau a cincea oara, de exemplu, ca nu e bine deloc sa traga de scaun sau de un corp de mobilier, sa raspunda sau sa fuga pe o suprafata umeda, de pilda.
Nu lasa emotiile sa te copleseasca in relatia cu micutii. Nu te enerva prea tare, nu tipa, nu iti exprima emotiile in fata copilului intr-un mod necontrolat. Nu vei face decat sa inrautatesti lucrurile si sa indepartezi copilul. In loc sa tipi, sa te enervezi cand se intampla ceva mai bine te controlezi, respiri adanc si devii calm, poate prea calm, dar asta ajuta enorm. E bine sa tii cont de faptul ca micutii vor reactiona si ei imediat la orice fel de emotii negative si nu vei rezolva absolut nimic intr-un final. Vei controla mai usor comportamentul copilului si vei avea o relatie mai buna cu el daca stii foarte bine cum sa te stapanesti si cum sa ai emotii care nu „explodeaza” cand te astepti mai putin.
Asculta si repeta. Suna destul de ciudat si de greu de pus in practica, dar e mai simplu decat iti inchipui. In practica poti face in felul urmator: dupa ce micutul iti spune ce s-a intamplat, ce il nemultumeste e bine sa repeti in momentul in care comunici cu el si sa ii accentuezi nemultumirea in frazele rostite. Asa copilul nu va mai fi atat de nervos, nu vei avea inca un conflict pornit din nimic si explicatiile ce vor urma vor porni de la nevoile reale ale copilului, de la ce ti-a spus deja. El va intelege ca tu ai inteles ce nemultumire are si ca ii propui solutii sau ii dai explicatii pentru ce ti-a spus deja.
Comunica simplu si cat mai scurt orice ai avea de spus. Copiii mici nu au rabdare si nici nu sunt dispusi sa te asculte daca incepi sa le faci teoria chibritului in fraze care nu se mai termina. Explica in termeni simpli ce ai de explicat, foloseste propozitii scurte, exprimari clare in asa fel incat copilul sa inteleaga de prima data ce vrei sa ii transmiti. Chiar daca ai sa ii spui multe si ai vrea sa ii explici x si y in detaliu gandeste-te de la inceput ca ai in fata un copil si copiii nu vor sa auda atat de multe explicatii deodata, nu vor fi atenti oricum.
Ofera mereu alternative. Aici ai putea intra intr-o capcana destul de greu de evitat: oferi prea multe alternative similare si copilul alege tot ce vrea el. Alternativele pe care i le vei da micutului trebuie sa fie limitate, specifice, clare, acceptabile in contextul respectiv. E bine sa te feresti de formulari precum „De unde vrei sa incepi?”, „Ce vrei sa faci de acum inainte?”. S-ar putea sa coplesesti dintr-odata copilul si daca mai apar si alegeri care nu sunt acceptate oricum conflictul dintre voi se va amplifica. Fii pregatit cu diverse alternative si raspunsuri si incearca sa vezi cum reactioneaza copilul de fiecare data. Care alternative si formulari functioneaza pe acelea le vei folosi cel mai des.
Comportamentul adecvat, in limitele acceptate, trebuie rasplatit. Copilul nu va face de fiecare data tot ce ii vei spune, insa daca se intampla si cand se intampla e cazul sa il recompensezi asa cum trebuie. Nu incerca sa oferi avantaje sau lucruri scumpe de fiecare data cand apare comportamentul adecvat, incurajarile si recunoasterea lor ar putea fi suficiente. Rasplata va veni doar daca respectivul comportament este unul bun si nu a venit imediat dupa o corectie aplicata in prezent sau in trecut. Nu exagera cu rasplata si nu invata copilul sa primeasca rasplata la fiecare comportament bun. Stabileste clar ce fel de comportamente sunt rasplatite si care nu, care sunt considerate banale si normale, de asteptat si care vor merita intr-adevar recompense.