Economia colaborativa ar putea fi foarte importanta in viitor daca stim cum sa o abordam in mod corect

Dupa criza financiara majora din 2008 economia globala a intrat intr-un proces de schimbare care se mentine si astazi. Au aparut tot mai multe modele de business si forme de economie, ceea ce era pana nu demult o economie predictibila a devenit de la un an la altul o economie foarte greu de inteles si de gestionat la nivel global.

Ca raspuns firesc la problemele economice din ultimele decade un concept relativ nou a inceput sa castige teren: sharing economy sau economia partajata, colaborativa. Ce este, cum functioneaza si ce tipologie exista, care ar fi actorii implicati in ea?

Economia colaborativa sau partajata se afla in spatele conceptului imprumutat din limba engleza „sharing economy”. La baza „sharing economy” este un sistem socio-economic si un model de afaceri, integrat intr-o piata deschisa, unde se inchiriaza si se imprumuta bunuri sau servicii, nu se pune pret pe a detine ceva sau a cumpara ceva. Practic se partajeaza tot ce tine de crearea, productia, distributia, comertul, negocierea si consumul de bunuri si servicii. Un rol important in economiile colaborative il joaca tehnologia informatiei sau Internetul, platformele digitale care au in jurul lor comunitati serioase, puternice, care faciliteaza distributia, partajarea si refolosirea de bunuri si servicii.

In economia partajata vom vedea ONG-uri sau entitati comerciale ce ofera bunuri si servicii cu titlu gratuit sau pentru abonamente modice, in cazul entitatilor comerciale se ofera servicii clientilor pentru profitabilitate mai buna. Totul se bazeaza pe voina utilizatorilor si clientilor de a partajata lucruri, servicii la care au acces. Intr-o astfel de economie avem tranzactii peer-to-peer pe termen scurt pentru partajarea unor servicii, bunuri si facilitarea colaborarii.

Se pot face bani buni in economiile partajate la nivel individual sau de grup din activele care nu sunt atat de folosite in mod normal. Aici discutam despre masini parcate, dormitoare libere care se inchiriaza cand nu se folosesc deloc pentru o perioada. Activele fizice sunt partajate ca servicii si de aici si castigurile. Doar un exemplu de afacere bazata pe acest concept: Airbnb, toata lumea stie de aceasta platforma si de spatiile de inchiriat din toata lumea.

Economia partajata sau colaborativa a evoluat si va evolua in continuare, e intr-o continua schimbare, dinamica fiind una efervescenta si greu de prezis pe termen lung. Foarte multe platfome au inceput sa adere la conceptul de economie partajata.

Platformele de tip „co-working” sau lucru in comun se bazeaza pe conceptul din spatele acestei forme a economiei, vedem deja tot mai multe companii care ofera spatii „partajate”, comune pentru antreprenori sau pentru cei care lucreaza de acasa si vor sa vina intr-un loc unde sa mai si socializeze. Mai avem si platforme ce permit indivizilor sa imprumute bani altor indivizi cu dobanzi sensibil mai mici ca la liniile de creditare traditionale, platforme de moda, unde se vand si se inchiriaza haine personale, de freelancing, unde modelul economic „sharing economy” este excelent implementat, poti sa iti gasesti pe cineva care ofera servicii contra cost rapid.

Problema cu economiile partajate sau colaborative apare atunci cand aducem in discutie legislatia. Pentru companii e clar ce au de facut si de respectat, dar indivizii nu au reglemenari clare de urmat, deci pot stabili preturi per servicii mult mai mici si avantajul competitiv nu mai este fair. Apar tot mai des abuzurile celor care vand si cumpara in economiile partajate sau colaborative, abuzuri ce nu pot fi nici prevenite, nici sanctionate asa cum trebuie pentru ca nu exista cadrul legislativ bine pus la punct.

Informatiile foarte multe partajate pe diverse platforme ar putea duce si la cazuri de rasism, de discriminare de gen. Aici intervine si discriminarea statistica generata de algoritmi care selecteaza utilizatori care nu ar trebui sa aiba acces la caracteristicile modelului si economiei partajate sau colaborative. Companiile lupta deja cu toate aceste neajunsuri si limiteaza in mod voit informatiile la care au acces oamenii ce acceseaza platformele.

Economistii au identificat si trei tipuri de economie partajata. Avem „real sharing economy”, in care nu exista asteptari si reciprocitate, exista conceptul de gratuitate, „oferirea de cadouri”, unde sunt asteptari legate de reciprocitate, gratuitatea inca exista si la final vine „pseudo-sharing economy”, care e incorporata, monetizata si on-oline-vezi Airbnb. Primul tip e si cel mai simplu, il vezi intr-o familie, unde se imparte mancarea intre membri. Al doilea tip e mai complicat, partajezi ceva, dar astepti sa primesti si tu acelasi tip de tratament in viitor, il puteai vedea la inceputurile Internetului, cand programatorii ofereau coduri gratuite, la care munceau ceva timp. Al treilea tip este economia partajata din prezent, e o economie informala pana la urma, reglementarile nu prea sunt clare si transparente.

Care ar fi actorii din economiile partajate sau colaborative? E foarte simplu sa definim actorii implicati in economia partajata. In primul rand avem indivizii, companiile mari si mici, cooperativele, companiile axate pe platforme digitale, comunitatile locale, intreprinderile non-profit, sectorul public sau guvernele. Companiile mari si mici cauta sa faca profit in economia partajata, cumpara, vand, inchiriaza, negociaza pentru diverse bunuri si servicii cu ajutorul platformelor digitale ca mijloace de colaborare cu alti actori.

Intreprinderile sociale sau cooperativele sunt motivate in mare parte de motive sociale si ecologice, urmarind sa imputerniceasca actorii ca modalitati de partajare reala. Platformele digitale si firmele din spatele lor au comisioane si facilitateaza „intalnirea” dintre parti si tranzactiile. La randul lor, comunitatile locale sunt jucatori importanti in economia partajata la nivel local, avand structuri variate si modele de partajare unde aproape toate activitatile nu sunt monetizate si se urmareste dezvoltarea comunitatii.

Intreprinderile non-profit au doar un scop in economia partajata: o cauza anume pentru care lupta, asta e motivatia primara si se partajeaza oricat de multe resurse. Sectorul public sau guvernele participa in economia colaborativa prin folosirea infrastructurilor publice pentru a ajuta si a permite obtinerea de parteneriate cu alti actori, promovandu-se in acelasi timp si forme inovatoare de partajare.

Economia colaborativa ramane o forma a economiei sau un model de afaceri interesant, care se poate dezvolta in mult mai multe directii pe viitor. Ceea ce e important de retinut la finalul acestui articol este faptul ca acest tip de economie nu va putea sta niciodata la baza unui stat, nu te vei putea baza pe ea in totalitate ca sa speri la o dezvoltare economica normala. Are o serie de caracteristici ce amintesc de comunism pe alocuri, insa are potential sa devina din ce in ce mai interesanta mai ales pentru generatiile tinere.