Economia de piata si cea planificata sunt amandoua sisteme economice. Sistemul economic este un set de aranjamente institutionale a caror functie este sa angajeze cele mai bune si eficiente resurse pentru societate. Ambele sisteme raspund la cateva intrebari simple ale economiei moderne: ce produci, cat produci, cum produci si pentru cine produci.
Diferentele dintre ele sunt notabile si vor fi analizate in randurile ce urmeaza. Cunoasterea acestor diferente va face mai usoara intelegerea diferentelor dintre diverse economii intalnite in tarile moderne de pe tot globul.
Economia de piata este cea pe care o cunoastem foarte bine. Deciziile legate de productie si distributie sunt bazate pe interactiunea normala dintre cerere si oferta. Preturile sunt determinate de cerere si oferta si de echilibrul sau dezechilibrul lor. Orice decizie de investitie se realizeaza prin pietele financiare si de capital. Putem avea sisteme de piata libera, sisteme de piete reglementate, protectionism. In economia intalnim cooperative, agentii autonome de stat care se ocupa de achizitii si schimburi de bunuri pe piata economica. Pretul este liber si e determinat de piata. El devine semnal in economiile de piata, munca libera si dezvoltarea afacerilor libere sunt permise, fiecare produce si vinde in functie de nevoile existente in piata.
Printre caracteristicile esentiale ale economiei de piata se afla sprijinul pe proprietatea privata, consumatorul suveran, capitalismul si concurenta sociala, profitul si urmarirea obtinerii lui de catre orice intreprinzator se transforma in forta motrica perpetua.
Problema cu sistemul economic al economiei de piata este ca nu este intotdeauna atat de eficient si rezulta aproape in totalitate o distributie inegala a averii si a resurselor. Partea privata are oricand un cuvant important de spus si e implicata in economia de piata. Apar fluctuatii ale pietii, inflatie si somaj in functie de ce se intampla in piata si de evolutia cererii si a ofertei.
La polul opus economiei de piata se afla economia planificata, alt sistem economic cunoscut in toata lumea. Investitiile si decizia de productie fac parte din planuri integrate de productie stabilite clar de catre stat sau orice alt organism care are control asupra factorilor de productie. Autoritatile iau deciziile legate de cat de mult se produce, cum se produce si pentru cine se produce. Guvernul e cel care gestioneaza resursele in numele populatiei. Libertatea individuala de alegere e sacrificata de la inceput. Ai stabilitate economica, accentul se pune mai mult pe echitate decat pe eficienta.
Orice decizie economica din economiile planificate se bazeaza pe multa informatie si date solide, de unde si productia prea mare sau prea mica si fluctuatiile permanente. Conteaza cantitatea, mai putin calitatea produselor, competitia produsului pe plan international e aproape zero. Muncitorii nu sunt motivati suficient, managerii sunt dezinteresati si nu sunt suficient de motivati ca sa isi faca treaba foarte bine. Termenul politic corespondent pentru economia planificata ar fi socialismul, vor conta obiectivele politice si nationale cand se stabileste orice fel de decizie.
De la aceste dezechilibre clare din economia planificata se ajunge la ineficienta economica, la organizatii economice ineficiente care nu pot intra in faliment, de unde rezulta si multe pierderi pe termen scurt. Pretul nu mai e semnal al deciziilor economice, semnalele sunt false, preturile sunt nerealiste, se aloca resurse catre activitati care nu sunt profitabile, apare si coruptia.
Economia planificata poate fi si ea de doua tipuri, de comanda, comunism, statul decide totul, are proprietatea capitalului material, uman in mainile sale, dar si cu planificare centrala, tipica socialismului, economie tip socialist, statul influenteaza de fiecare data deciziile agentilor economici, garanteaza, taxeaza, subventioneaza.
De ce esueaza de fiecare data economiile planificate? Economia planificata determina suferinta umana si saracie. Nu ai niciodata resurse suficiente, alocarea lor e inegala, e incorecta, efectele adverse ale instabilitatii economice sunt greu de prezis. Ca sa previna impactul negativ economia planificata foloseste si mai multe resurse, ducand la si mai multe dezechilibre. Colapsul unui astfel de sistem economic se va produce cam in 70 de ani, dar in tot acest timp suferinta umana va fi o constanta.
Economiile planificate elimina din start conexiunea dintre o viata mai buna si cariera. Practic nu prea conteaza cariera, viata „buna” la care speri va exista doar daca statul se va descurca sa gestioneze activitatile si resursele avute la dispozitie.
In economiile planificate nu ai cum sa folosesti cererea ca variabila pentru planificare. Daca cererea de resurse este importanta si vitala in economia de piata, in economiile planificate nu stii care e cererea de resurse clara pe termen scurt si mediu. Nu ai cum sa raspunzi la un feedback din piata inainte de urmatoarea perioada planificata.
Lipseste competitia, nu avem motivatie, inovatie in economiile planificate. Competitia aduce imbunatatirea produselor, serviciilor, ceea ce este vital in orice economie, dar in economia planificata nu avem asa ceva. Calitatea e pusa mereu pe ultimul plan, conteaza sa indeplinesti planul programat. In secolul al XX-lea s-a ajunga la furtul de proprietate intelectuala si la obtinerea pe cai neoficiale a unor date care ar fi putut face posibila inovatia, un pas inainte intr-un domeniu.
Cel mai grav aspect al economiilor planificate e suferinta pe care o cunoaste muncitorul obisnuit, angajatul. Da, avem o justitie sociala mai buna si rate mai mici ale somajului. Numai ca plata pentru munca depusa nu e cea corecta si statul ignora cererea si oferta. Toate planificarile realizate au baze ideologice si nu se „uita” nicio secunda la nevoile economice reale. Dezvoltarea angajatilor e zero in economiile planificate pentru ca salariile primite nu justifica deloc pregatirea si abilitatile lor, ce stiu sa faca.