Inca din primii ani de viata copilul are nevoie de educatie. Educatia nu incepe nicidecum odata cu anii de scoala si cu primele ore in care se invata caligrafia sau numerele, cifrele, operatiile matematice simple.
Conceptul de educatie timpurie la copii e foarte important si trebuie inteles pentru a asigura copilului un viitor cat mai bun si o sansa la o viata aproape perfecta din toate punctele de vedere. In lipsa unei astfel de educatii implementate corect copilul va avea mult mai putine sanse de a se dezvolta armonios si a ajunge un adult care poate face fata provocarilor vietii.
Educatia timpurie se refera la perioada 0-6 ani, cuprinzand multitudinea de experiente de invatare si dezvoltare. Este o etapa esentiala in formarea si dezvoltarea adultului, acum cel mic invata si deprinde abilitatile necesare si conceptele fundamentale care il pregatesc pentru viata de dupa adolescenta. De la gandire critica, invatarea si intelegerea numerelor, cifrelor, operatiilor matematice la limba si limbaj, socializare si comunicare, toate sunt parte din educatia timpurie a copilului. Se adauga controlul de sine, increderea in sine, gandirea dincolo de tipare si de stereotipuri.
In termeni academici, educatia timpurie se refera la programe educationale formale si informale care au ca scop ghidarea cresterii si dezvoltarii copilului in perioada prescolara. Unele programe dedicate educatiei timpurii se concentreaza doar pe scoala, pe partea academica, altele imbratiseaza copilul ca intreg, pregatindu-l emotional si mental pentru ceea ce va urma.
Istoria educatiei timpurii si a programelor de educatie timpurie incepe undeva prin anii 1500. Conceptul de educare a copiilor ii apartine lui Martin Luther. In acele vremuri foarte putina lume stia sa citeasca si multi erau fara carte. Luther credea ca educatia trebuia sa fie universala si a pus accentul pe educatia ca liant al familiei, un element esential care intareste familia si comunitatile. El era de parere ca micutii trebuie sa invete sa citeasca pentru a avea cces la Biblie. A invata sa citesti la o varsta frageda era un beneficiu urias si pentru societate.
Mai tarziu, John Amos Comenius a mers pe ideea potrivit careia copiii trebuie sa invete si invatarea are legatura cu explorarea senzoriala. Comenius a fost si autorul primei carti cu imagini pentru copii promovand alfabetizarea.
John Locke, la randul sau, a venit cu un concept nou si foarte popular in secolele ce au urmat, tabula rasa, sustinandu-se ca individul nu se naste cu o serie de informatii, ci le dobandeste din experienta sau perceptie. Friedrich Froebel avea sa influenteze decisiv educatia timpurie asa cum o percepem noi astazi. Froebel spunea si credea ca un copil invata prin joaca, prin joc, fiind importante observarea, programele de dezvoltare si activitatile bazate pe nivelul si capacitatile copilului. Si tot el a fondat prima gradinita.
Maria Montessori vedea in copii o sursa de cunoastere si educatorul era un inginer social. Mediul in care invata copilul este la fel de important ca invatarea, simturile copilului se educa mai intai si dupa aceea intelectul. Metoda Montessori a fost implementata mai tarziu in educatia timpurie.
Jean Piaget a venit cu o alta teorie, care a contrazis teoria potrivit careia dezvoltarea copilului are mai multe etape, senzoriala si motorie, preoperationala, operatii concrete. Copiii invatau, asadar, prin interactiune directa si activa cu mediul din jurul lor.
Lev Vygotsky a avut o abordare socio-culturala pentru dezvoltarea copiilor. Interactiunea sociala ofera un mediu pentru dezvoltare cognitiva, sociala, lingvistica. Copilul invata, dupa Vygotsky prin esafodarea aptitudinilor sale, micutul era ajutat de un membru mai capabil si mai experimentat al societatii cand venea vorba de abilitati care erau putin peste ce putea el sau aproape de limita sa. Lev Vygotsky sustinea cu tarie grupurile mixte de copii de varste diferite pentru a avea o dezvoltare mai rapida.
John Dewey credea ca invatarea isi avea originea in interesele copilului, educatorul e langa micut doar pentru a promova interesele pentru descoperire si cercetare. Clasa era locul in care se cristaliza constiinta sociala, trebuia sa fie condusa intr-o maniera democratica.
Rudolf Steiner, creatorul filosofiei educationale Waldorf, s-a concentrat pe dezvoltarea de indivizi responsabili moral si liberi, cu o serie de competente sociale inalte. Dupa el existau doar trei stadii de dezvoltare, prescolar, pana la 6 ani, educatie experimentala, 6-14 ani educatie formala, peste 14 ani, educatie academica, dar si conceptuala.
David Weikart s-a inspirat din teoriile lui Piaget, Dewey si Vygotsky, concentrandu-se pe maturizarea intelectuala a copilului. A realizat un studiu controlat pe 123 de copii cu abilitati similare ca nivel, copii care au fost impartiti in doua grupuri, unul a primit instructiuni clare, altul deloc. Cei care au primit instructiuni dupa metodele indicate de Weikart au avut succes academic mai mare, venituri mai bune in viata de adult.
Ideea tuturor acestor teorii e simpla: dezvoltarea copilului in primii ani de viata. Cum se atinge acest scop difera de la un curriculum la altul.
Care ar fi principalele beneficii ale educatiei timpurii si programelor de educatie timpurie pentru copil?
- Socializarea si interactiunea cu alti copii sunt mai simple-cei mici invata prin incercare si esec si reusesc, experienta, sa se bucure de prezenta altor copii si sa relationeze normal intr-un grup, pregatindu-se astfel de pentru relationarea in societate;
- Independenta si stima de sine construita caramida cu caramida-cei mici vor invata sa aiba incredere in ei si sa fie independenti prin experiente si prin relationarea cu cei din jurul lor;
- Nu mai e toata presiunea pusa pe parinti-se ocupa de educatia timpurie personal calificat, cu experienta, nu exista riscul unei educatii timpurii prost intelese, ale carei concepte sunt aplicate in mod gresit;
- Se incurajeaza creativitatea, curiozitatea-prin joc, explorare si activitati interesante, bazate pe ceva ce micutul stie deja, activitati distractive copiii, picii vor fi mai creativi, vor avea imaginatie dezvoltata si vor deveni si mai curiosi, ceea ce ii va ajuta in viata si in dezvoltarea lor;
- Pregatire temeinica pentru anii de scoala-odata ce ajung in bancile scolii micutii care trec prin programe de educatie timpurie vor avea rezultate mai bune si pregatirea oferita inainte chiar ii va ajuta sa treaca mai usor de aceasta etapa din viata lor;
- Comunicare mai usoara si mai eficienta, invatarea numerelor si cifrelor, operatiilor matematice de baza-copiii care participa la programe de educatie timpurie vor sti sa numere, sa se descurce cu operatii matematice, sa comunice clar si eficient tot ce vor, sa deprinda tainele literelor, cititului;
- Invatarea de rutine noi-copilul se va simti mereu in siguranta si va reusi sa se descurce mult mai bine, rutinele pozitive fixate in centrele speciale de educatie timpurile prin joaca vor fi de un real folos. Activitatile la care iau parte copiii sunt desfasurate in interior, in exterior, pentru un mix perfect destinat dezvoltarii prin educatie timpurie;
- Dobandirea maturitatii emotionale mult mai rapid-relatiile din viitor, din viata de adult si de adolescent vor fi mai puternice, maturitatea emotionala va fi cizelata si sustinuta in centrele pentru educatie timpurie prin intermediul activitatilor variate, jocurilor special gandite. Copiii sunt mai calmi, stiu la ce sa se astepte de la educatori si mai tarziu de la parinti, stiu sa reactioneze la diferite emotii mai puternice intalnite in viata lor.