Baby, trezeste-te dracului odata. Si raspunde-mi la telefon. Sunt eu, martafoaia suprema. Vezi ca vin la tine. Sunt pornita de data asta. Stii piesa asta? Ce intrebare stupida. Sigur ca o stii. Tu stii tot adevarul about me being the biggest whore in the world. Nu am cum sa ma ascund de tine. Dar asta e irelevant. O cant de azi dimineata. Tie. Ca, vezi Doamne, bai boule, eu ma usuc de dorul tau si a mainilor tale. Sau lor, ca habar nu au ce poveste de iubire data dracului avem noi doi. Eu… molusca bipolara, frigida si tu…actorul indecis. Sau mie. Ca sa nu-mi mai fac reprosuri ca nu sunt perfecta si ca te iubesc primitiv ca o taranca din Cucuietii din Deal. Deci sunt pornita. Am o sticla de gin in masina. Da, stiu ca iau antibiotice. Eu nu beau, doar miros. Luam doua lamai de la alimentara din colt. Vin sa te iau. Sunt cu masina. Da, nu sunt cea mai priceputa femeie in ale parcatului. Dar, sunt adorabila azi-since I’ve been loving you, treish’pe ianuarie. Si calma. Si vaccinata. Si miros a Dune, parfumul ala de care ti-am zis ca-l ador pentru ca miroase a hai-bai-idiotule-sa-fugim-in-lume. Parchez si pe trotuarul din fata casei tale, iti calc si babele vecinele care se uita mereu urat la blugii-mei-aia rupti-in-cur pe care ii adori, daca imi vor sta in cale, nu ma intereseaza detaliile in momentul asta. Carpe diem, Eigekeikei. Am toata discografia Led Zeppelin in masina. Deci nu, nu mai avem nevoie de alte bagaje. Bai, dovlecel, noi doi suntem prea buni pentru lumea asta. Adica nu vreau sa mai share-uiesc cu nimeni nici macar aerul pe care il respiram. Vreau sa te bag in masina mea si sa te duc departe. Undeva unde e soare. O sa-ti astern un cearsaf alb pe o pajiste cu flori de mac. Imi plac cearsafurile albe. Doar cearsafurile albe. Imaculate. Vei zambi scurt si la obiect si te vei intinde pe el. Eu voi sta in dreptul soarelui, ca sa am senzatia ca sunt precum el, in orice directie te-ai uita, m-ai vedea doar pe mine. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu macar pentru o secunda centrul universului tau. Nu doar femeia ta. Si tu o sa-ti aprinzi o tigara (ca lesin de drag de cate ori faci asta), o sa-mi trimiti rotocoale perfect rotunde prin aer, o sa ma privesti obscen cu ochii aia ai tai mari, perfecti si mincinosi si o sa-mi canti piesa mea preferata cu there’s a lady who’s sure all that glitters is gold and she’s buying a stairway to heaven. Eu o sa ma asez in bratele tale, acolo unde stiu baby, ca mi-ar fi locul intr-o lume perfecta in care nu vom trai niciodata, si o sa-ti spun tare, clar si raspicat, sa-ti intre bine in cap: I think this is a song of hope. Tu o sa-ti bagi mana pe sub a mea ie rosie, mostenire de la mamaie, o sa-mi cuprinzi sanul drept in palma ta si o sa-mi dai un fum din tigara ta. Doar eu voi stii ca nu tii in mana in momentul ala doar un san, si el perfect rotund. Daca iti vei mirosi palma a doua zi, inca vei mai simti parfumul unei clipe perfect integrata in timp si spatiu si vei realiza de ce mi-am dorit intotdeauna sa mor imediat dupa momente de genul asta din viata mea. Baby, cate dracului de sanse crezi ca ai in viata sa mori in halul asta de sublim?