Greseli pe care economistii le-au tot repetat de decenii

In economie nu ai cum sa gresesti. Lucrezi cu matematica, cu cifrele, cu numerele, ai o viziune de ansamblu asupra problemelor economice mereu cu ajutorul statisticii. Dar si economisii mai gresesc de multe ori si asta de decenii bune. De ce? Pentru ca ajung sa creada in niste teorii si mituri care nu mai corespund perioadei la care se raporteaza, unui prezent aflat intr-o continua schimbare. Ce era valabil acum 20 de ani nu mai e valabil acum si invers. Cifrele iti spun tot ce trebuie sa stii in economie, dar interpretarea lor difera de la un specialist la altul si de la o decada la alta…

Fiecare greseala din economie costa. Apare inegalitatea sociala si economica, apar probleme in economiile nationale si locale, apare si somajul, inflatia. Cu fiecare greseala pe care o constatam la nivel economic suntem mai aproape de crize economice, de dezastre economice care pot sa „atinga” economiile oricand. Totul trebuie sa fie bine gandit, calculat, foarte usor de gestionat, trebuie sa avem scenarii si sa ne raportam mereu la realitate daca ne dorim o economie stabila.

Multe greseli s-au tot repetat de-a lungul anilor, de multe am devenit constienti de abia dupa ce am trecut prin crize economice sau am analizat mai atent tot ce se intampla in economia globala. Cateva dintre cele mai frecvente greseli pe care le-au facut economistii le veti descoperi mai jos.

1. Daca te afli mult sub rata somajului „ naturala” ai putea sa intri intr-o spirala inflationista grava. De ani buni peste tot in lume institutiile financiare importante din stat incearca sa controleze o rata a inflatiei prin mentinerea unei rate a somajului intr-o limita suportabila, una „naturala”. Tot ce scade prea mult sub aceasta rata naturala va duce la spirala inflationista, asta era parerea economistilor. Estimarile acestei rate au fost tot timpul prea mari, institutiile s-au tot jucat cu dobanzile si rata dobanzilor ca sa tina in frau estimarile deja facute. Urmarile unor estimari mult prea ambitioase si prea mari sunt dezastruoase-sacrifici locuri de munca doar ca sa mentii rata naturala in niste limite pe care te incapatanezi sa le ai cat mai rigide. Spirala inflationista nu exista daca nu ai estimari atat de optimiste sau de ambitioase, chiar daca esti putin sub aceasta rata, dar nu o ai estimata atat de mare, ai putea sa supravietuiesti foarte bine ca economia nationala fara a te teme de inflatii peste inflatii crescute in viitor.
2. Toata lumea e castigatoare odata cu globalizarea. Prin anii 1990, toata lumea credea ca daca exporti industrii ai putea sa dezvolti piete locale, nationale, sa ai mai multe locuri de munca si consumatorii sa aiba preturi mai bune la marfa. Globalizarea nu a adus nimic bun pe plan national. A crescut competitia, au fost invingatori si invinsi, preturile nu prea au fost asa de mici, calitatea de multe ori a scazut, deficitul comercial a crescut. Da, ai beneficiat de pe urma comertului global, insa pe plan local nu prea ai vazut castiguri atat de mari. Plus ca a venit socul numit China, care a devenit cel mai puternic competitor global pe toate pietele posibile, cu preturi foarte mici, mana de lucru ieftina, oameni suficient de mult cat sa produca bunuri pe banda rulanta si la preturi extrem de competitive fata de restul lumii.
3. Deficitul bugetar ar afecta investistiile private. Crestere economica scazuta, ratele dobanzilor care nu mai sunt tinute in mana deloc. Iata semnele clare care duc la deficit bugetar. Se evita de multe ori cheltuielile guvernamentale doar pentru a permite sectorului privat sa se recupereze si genereze o crestere suficient de mare si de stabila. Daca ai investitori care vor sa isi investeasca banii in afaceri de pe teritoriul tarii, deficitul bugetar nu ar trebui sa influenteze aceste decizii, cel putin nu in prima faza. Ele vor continua atat timp cat afacerile in care se investeste vor merge bine. Deficitul isi va continua oricum propriul „parcurs” chiar daca investitiile private vor fi mai multe sau mai mici.
4. Un salariu minim mai mare va afecta muncitorii. In teorie, piata libera seteaza un venit, salariu de echilibru, care se muleaza perfect pe cerere si oferta, dar si pe nevoile si capacitatile muncitorilor. Fortezi acest echilibru inspre partea superioara si obtii rata somajului foarte mare. Deja sunt zone de pe glob unde salariul minim e mult prea redus pentru a putea face fata cheltuielilor lunare. Beneficiarii de drept ai salariului minim sunt adultii angajati si nu doar tinerii. Muncitorii, cei cu salarii mici, nu vor fi atat de afectati de cresterea salariilor, din contra vor avea de castigat mai ales daca lucreaza doar pentru acest tip de venit si se bazeaza pe el.