In ultima vreme se tot discuta despre economie, despre ce merge bine si ce nu, despre care e viitorul ei si cat de bine sau de rau ne va fi pe fondul schimbarilor din politica si din societate. Si un termen care e aduc mereu in discutie este eficienta.
Eficienta si ineficienta economiei pot fi doi termeni abstracti pentru multa lume, niste concepte foarte greu de inteles in lipsa unor studii de specialitate sau unei documentari serioase, aplicate. In continuare ne propunem sa simplificam intelegerea lor pentru a putea percepe in mod corect care sunt implicatiile discutiilor despre economie si mersul ei.
Eficienta economica apare atunci cand toate bunurile si toti factorii ce tin de productie sunt distribuite/distribuiti sau alocate/alocati celor mai valorosi utilizatori, pierderile fiind minimizate sau eliminate complet. Se poate discuta despre un sistem economic eficient atunci cand factorii ce tin de productie se folosesc la un nivel apropiat de capacitatea lor maxima si de potentialul lor real.
Cu alte cuvinte, eficienta economica reala e atunci cand orice resursa pe care o ai la dispozitie este alocata in mod optim pentru a servi fiecare individ sau entitate cat se poate de bine in timp ce pierderile dispar incet, incet. Intr-o economie eficienta orice fel de schimbari facute pentru a ajuta o entitate vor afecta o alta. Bunurile sunt produse cu niste costuri cat mai mici, dar eficienta lor si a vanzarilor, valorificarii e mare.
Intr-o economie sanatoasa, eficienta poate avea mai multe faze, de la eficienta alocativa la cea distributiva sau Pareto. Ca sa isi dea seama cat de eficienta e o economie, specialistii si teoreticienii se uita la diferenta dintre eficienta pura si realitate.
Si daca vorbim despre eficienta economica nu avem cum sa nu amintim de deficienta, lipsa ei. La baza conceptului de economie eficienta se afla ideea potrivit careia resursele sunt limitate, din pacate. Deci nu ai cum sa ai la dispozitie suficiente resurse mereu, in orice secunda, ca sa te asiguri de eficienta totala in economie. Aloci resursele limitate cat mai bine totusi, ca sa nu ai multe pierderi si sa satisfaci nevoile economiei. Cu o productie eficienta, buna si cel mai bun nivel de bunastare posibil obtinut cu resurse limitate la care ai acces poti sa afirmi ca economia e eficienta cu adevarat.
Masurarea eficientei economice e simpla: te raportezi la capacitatea de productie nefolosita dintr-un sistem sau dintr-o economie. Eficienta trebuie sa se vada si in alocare, distributie ca sa poti avea eficienta economica bazata pe realitatea din teren. Firmele incearca sa maximizeze profitul cu niste costuri cat mai mici, sa aiba venituri bune in acelasi timp. Cand toate firmele adopta acest comportament economic discutam despre eficienta productiva.
La randul lor, clientii cauta sa cumpere combinatii de bunuri, servicii care produc un grad de satisfactie cat ami mare cu niste costuri cat mai reduse. Cererea din partea lor va ghida firmele si productia va fi regandita in functie de ce isi doresc clientii. Cand resursele economice sunt alocate firmelor si industriilor eficiente intr-o maniera ce produce cantitatile de care are nevoie in mod real clientul avem eficienta alocativa.
Dar fiecare individ valoreaza bunurile si serviciile in mod diferit, are perceptie diferita supra lor, distributia lor poate fi eficienta sau ineficienta. Eficienta distributiva apare doar atunci cand bunuri, servicii sunt distribuite in asa fel incat fiecare unitate este consumata de individul care o valorizeaza cel mai mult comparat cu toti ceilalti indivizi.
Masurarea eficientei economice este de foarte multe ori subiectiva, bazandu-se pe presupuneri legate de ce inseamna bine pentru indivizi, societate, ce inseamna bunastare si cum anume poate „servi” consumatorii. Ori de cate ori se aduce in discutie bunastarea ne gandim la un standard de viata si confort relativ pe care le au oamenii in interiorul unei economii. Cand eficienta economica e aproape perfecta imbunatatirea bunastarii unui individ nu poate fi imbunatatita fara sa afectezi si alti indivizi. E acel punct critic numit eficienta Pareto.
Dar chiar si cand se ajunge la eficienta Pareto, standardul de viata pentru toti indivizii nu ar putea a fie egal, la fel. Eficienta Pareto nu are si referinte legate de corectitudine, egalitate intre cei care sunt intr-o anumita economie. Atentia e indreptata mai degraba spre atingerea acelui punct de operare optim legate de utilizarea resurselor limitate. Eficienta se obtine din aceasta perspectiva doar atunci cand distributia exista unde situatia unei parti, individ, nu poate fi imbunatatita fara sa inrautatesti situatia in care se afla altcineva.
O modalitate gresita, din punctul de vedere al economistilor, de a ajunge la eficienta rapida in economie si la acea eficienta Pareto este privatizarea unor companii de stat. Se reduc costuri, se dau oameni afara, se restrang departamente. Dar asta nu rezolva mai nimic pe termen lung…
In acest punct al discutiei trebuie sa facem o distinctie clara intre eficienta economica si eficienta tehnica. Cea tehnica se refera la eficienta unui sistem, unei companii de a maximiza productia in baza unui numar limitat de inputuri. Orice companie e eficienta tehnic daca nu poate produce bunuri fara sa creasca numarul de inputuri utilizate in productie, munca, oameni, materiale brute. Eficienta economica insa este atinsa prin incercarea de minimizare a numarului de costuri per unitate.
Si eficienta tehnica, si cea economica sunt afectate de taxe si sistemele de taxare. Apar pierderi, profitul nu mai e asa de mare, productia e redusa, mai lenta. Ai taxe mai mari pe bunul x, creste si pretul, creste pretul, scad vanzarile cu siguranta. Anumite activitati economice nu se mai realizeaza, asadar, din cauza unor taxe platite, de unde si eficienta economica scazuta pe termen mediu si scurt.
Acum ca am inteles ce e cu eficienta economica, pe scurt, putem discuta despre ineficienta economica. Aici lucrurile se simplifica. Un sistem sau economie e ineficient/a doar atunci cand factorii aflati la dispozitie nu sunt folositi la capacitatea lor reala, maxima. Pierderile si resursele de care nu se tine cont si nu se folosesc bine ar putea fi cauzele principale pentru ineficienta economica.
La fel ca la eficienta economica, discutam despre ineficienta Pareto, ce apare atunci cand economia produce mai putin decat maximul posibil, fara sa foloseasca eficient resursele limitate, dar si despre ineficienta productiva, cand economia, firmele nu produce/produc la costuri unice per unitate minime. Situatia din urma apare cand competitia nu prea exista, avem output scazut si costuri medie relativ ridicate-in economiile unde avem monopol sau oligopol ineficienta productiva e frecventa.
Interesant e si conceptul de ineficienta X, asociat in special cu ineficientele legate de management-avem output care nu e asa de bun precum putea fi, pietele nu sunt competitive deloc in acest scenarii, deci managerii nu au de ce sa incerce sa maximizeze outputurile.
Ineficienta alocativa este opusul eficientei alocative, si apare cand consumatorii nu ajung sa plateasca un pret eficient, adica acel pret ce acopera costuri de productie incluse in furnizarea de bunuri si servicii. Sa amintim si de ineficienta dinamica, foarte importanta, care apare cand firmele, economia nu au de ce sa incerce sa devina progresive din punct de vedere tehnologic. Nu ai inovatii, costurile de productie cresc, produsele au calitate mai slaba, deci clientii nu prea mai au de unde alege.
Si se mai pune problema ineficientei sociale, aparute doar cand mecanismul preturilor si formarii lor nu ia in considerare toate costurile si beneficiile asociate cu schimburile si tranzactiile economice. Se iau in considerare doar costuri private, beneficiile ce decurg direct din productie si consum, fara costuri externe, beneficii suportate de terti. Orice tranzactie ajunge sa fie eficienta social daca ia in considerare costuri, beneficii asociate cu tranzactia respectiva, sociale, avantaje.
Dintre cauzele concrete ale ineficientei economice amintim: birocratia, coruptia, cadrul legislativ instabil, drepturi de proprietate slab definite, concurenta imperfecta, asimetrie informationala, bariere de intrare pe piata, forta de munca slab calificata, tehnologie invechita, management defectuos si utilizarea ineficienta a resurselor, capacitate de productie neutilizata corect si la timp, inflatia ridicata, instabilitatea monedei, deficit bugetar crescut, datorie publica mare, dezechilibre comerciale.
Se adauga si: infrastrastructura deficitara, inegalitatea sociala, migratia fortei de munca calificate, instabilitate politica, politici economice inconsistente, protectionismul economic, structuri organizatorice rigide, rezistenta la schimbare, cost prea mare al capitalului, acces limitat la finantare, piete de capital subdezvoltate sau lipsa automatizarilor, competente digitale reduse, mentalitatea conservatoare, rezistenta prea mare la inovatie si tot ce implica ea.