Punem pariu ca nu te-ai gandit niciodata sa descoperi povestile din spatele ingredientelor pe care le folosesti mereu si nici nu ai fost curios sa vezi ce se ascunde in spatele unor preparate pe care le ai mereu in farfurie. In afara de istorii fascinante si de informatii pe care multi le vor considera departe de a fi adevarate, asta desi sunt cat se poate de reale, daca vei incerca sa afli cat de multe poti despre ce mananci zi de zi vei fi uimit de lucrurile foarte utile pe care le vei retine, excelente pentru o cultura generala foarte buna…
Orice pui in farfurie, ingredientele pe care le folosesti ca sa prepari feluri de mancare delicioase, toate au aparut la un moment dat, le-a inventat, le-a descoperit cineva. Si din acel moment am avut si o istorie a lor, uneori mai complicata, alteori mai simpla. Nu strica deloc sa fii la curent cu tot ce a insemnat istoria celor mai comune si mai cunoscute ingrediente sau preparate si de aceea am pregatit cateva scurte istorii ale unor ingrediente si produse pe care le vei redescoperi dintr-o alta perspectiva, una destul de ciudata…
Ketchupul a fost facut la inceput din peste, nu din rosii. Ori de cate ori auzim cuvantul ketchup ne gandim la substanta delicioasa din rosii, pe care o folosim la aproape orice fel de mancare de tip fast-food sau la alte preparate din meniurile traditionale, de obicei la cele din carne. Insa primele variante de ketchup au fost realizate din sos de peste. La origine cuvantul vine din chinezescul ke-tsiap. Sosul de peste murat era folosit pe scara larga in China pentru a asezona diverse feluri de mancare. Prin secolul al XVII-lea, navigatorii europeni au folosit cuvantul kechap si au adaugat ingrediente diverse in el, ciuperci, de exemplu. La americani, in coloniile lor, ketchup se referea la un sos de ciuperci. De abia in secolul al XIX-lea rosiile au fost utilizate pentru a pregati delicioasa substante rosie cu gust usor dulceag. Astazi noi il stim drept ketchup sau ketchup de rosii si il vedem peste tot, in restaurante sau la fast-food, dar il pregatim si acasa, odata cu sucul de rosii.
Morcovii nu au fost dintotdeauna… portocalii/oranj. Morcovii salbatici erau albi, galben, violet si nicidecum portocalii. Oranjul este doar o mutatie ciudata. In Eurasia, morcovii nu prea aveau culoarea placuta de astazi. Grecii antici vorbeau despre morcov si pastarnac folosind aceiasi termeni. De abia prin 900 d.Hr. oamenii din Asia Centrala au inceput sa cultive morcovi galbeni si violeti pe langa case. Morcovii portocalii au aparut dupa ce s-au incercat mutatii pentru a determina o ducleata mai mare a radacinoasei atat de versatila si de cautata in ziua de astazi. Deci data viitoare cand mai mergeti in supermarket sa stiti ca morcovii cu o culoare atat de banala nu au fost asa dintotdeauna si de multe ori culoarea nu prea te indemna sa te apropii de ei sau sa ii consumi.
Prima masa de pe Luna: sunca, piersici, prajituri cu zahar. Neil Armstrong a pus piciorul pe Luna si a rostit celebra fraza Un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire. Asta stim deja cu totii. Dar te-ai intrebat ce a mancat Neil cat a stat pe Luna. Neil Armstrong si Buzz Aldrin au petrecut aproape o zi intreaga pe suprafata Lunii si au si mancat. Prima masa pe Luna a fost micul dejun. Cand modulul lunar a aterizat cu bine, astronautii au luat „Masa A”, niste sunca, piersici, prajituri cu zahar si o bautura din ananas si grapefruit. Tot ce au mancat era sub forma de cubulete micute, deci sa nu iti inchipui ca avea cineva pe Luna o farfurie plina si o masa cu niste scaune…
Placinte cu pui, stilul englezesc. Placintele au mii de ani de cand sunt fabricate si consumate ca desert sau chiar ca fel principal. Romanii antici au inlocuit crusta cu niste tuburi de stuf pentru a tine umplutura foarte bine si a permite servirea placintei fara probleme. Insa in Anglia Medievala, placintele au fost duse la alt nivel. In interiorul placintelor erau… gaini. Dar nu oricum. Vedeai exact ce aroma va avea placinta pentru ca aveai gheare care atarnau pe marginea crustei si picioarele nu erau doar de decor, puteai tine de ele ca sa mananci mai usor placinta.
Ciocolata, pe post de munitie pentru tentativa de asasinare a lui Winston Churchill. Al Doilea Razboi Mondial. Germanii voiau sa scape de Churchill intr-un fel. Asa ca s-au gandit la un plan cel putin ciudat. Voiau sa puna explozibili cat mai aproape de el si sa il omoare. Unde puteai sa pui explozibili? In ciocolata. Bucatile de ciocolata erau fabricate din metal, in interior aveai explozibili si la orice muscatura puteai sa te trezesti cu o explozie care te putea pune la pamant. Bombele urmau sa fie bine ambalate, in foita de aur, sa para ca apartin brandului Peters Chocolate si exploziile erau garantate. Seful serviciilor secrete care se ocupau de securitatea lui Churchill i-a scris lui Laurance Fish si i-a cerut sa ii deseneze cum ar fi aratat bombele-desert. Nu s-a stiut pana in 2009 de scrisoare si de ceea ce voiau sa faca nazistii ca sa scape de Churchill si de britanici.