Campionatul European de Fotbal a fost si va ramane cea mai mare si mai urmarita competitie sportiva de pe continentul european. Se intampla o data la patru ani, in cadrul sau evolueaza cele mai tari echipe de fotbal, cei mai buni fotbalisti si cei mai buni antrenori. Echipe nationale din toata Europa lupta pentru calificare in optimi sau sferturi si tanjesc dupa un loc in semifinala si unul in finala.
Daca va inchipuiti ca istoria Campionatului European de Fotbal este una banala, in care sportul a fost mereu pe primul plan s-ar putea sa va inselati. Au fost multe momente interesante si uneori haioase in istoria acestui Campionat, pe care merita sa ni le amintim si sa le prezentam si generatiei tinere.
Ca orice competitie de amploare, Campionatul European de Fotbal este un eveniment care atrage mii de oameni pe stadioane, chiar si in plina pandemie de COVID-19, este un efort organizatoric urias sa pui la punct o asemenea competitie sportiva. Si cu toate astea la fiecare patru ani organizatorii reusesc sa realizeze imposibilul si Campionatul are loc si se desfasoara in cele mai bune conditii de fiecare data.
Istoria Campionatului European a fost presarata cu multe momente in care am ras, am plans, poate sau am crezut ca totul se va incheia intr-o fractiune de secunda. Cele mai tari si mai emblematice momente sunt insa cele pe care ni le amintim chiar si dupa multi, multi ani. Cateva dintre momentele de neuitat din istoria lunga a Campionatului European de Fotbal le veti descoperi in randurile ce urmeaza.
Campionatul era la un pas sa nu se mai intample. Da, poate in timp ar fi existat o idee a unui campionat european, insa editia inaugurala a Campionatului din 1960 a fost foarte aproape sa nu aiba loc. Competitia care a precedat Euro se numea Cupa Natiunilor Europene si avea un format destul de rigid, se juca acasa si in deplasare. O problema a acelor vremuri era Razboiul Rece, in plina desfasurare si prezenta Uniunii Sovietice. Multe tari nu prea erau de acord sa joace atunci cand si Uniunea Sovietica era pe teren sau printre tarile participante, cea mai vehementa tara in acest sens era Spania. Spania s-a tinut tare si nu a vrut sa joace cu URSS nici macar pe teren neutru, asa ca a fost descalificata. Imediat dupa decizie s-a produs o fractura si mai mare intre socialisti si fascistii de pe continent. Dar, cum stim deja, finala a fost a URSS-ului si a Iugoslaviei…
Campionii Europei care nu ar fi trebuit sa fie acolo. E un mare neadevar in istoria Campionatului: Danemarca nu ar fi avut ce cauta si castiga Euro 1992. Danezii nu s-au calificat pentru turneu, insa au fost o surpriza placuta si au demonstrat ca stiu sa atace, au defensiva buna. Asa ca au ajuns pana in finala destul de repede, si asta cu ajutorul lui Peter Schmeichel, care va semna mai tarziu cu Manchester United. Danemarca ajunsese sa fie invitata la Campionat cand Iugoslavia, care s-a calificat, avea probleme cu razboiul civil si cu destramarea sa, urmand sa apara Croatia, Slovenia, Serbia, Muntenegru, Bosnia si Macedonia de Nord.
Danezii au avut in acest context fix o saptamana sa se pregateasca de Euro 1992 si au ajuns, culmea, pana in finala, unde au si invins campionii lumii, Germania, cu 2-0.
Scaunul dentistului si Gazza. Doar cand te gandesti la un meci intre Anglia si Scotia pe Wembley deja stii ca ai o partida tare. Fanii britanici nu au cum sa ceara alt meci mai frumos decat unul intre aceste doua reprezentative. Cele doua tari s-au intalnit in faza grupelor la Euro 1996. Englezii s-au vazut dintr-odata confruntati cu elvetienii la inceput si isi doreau sa castige cu orice pret.
Prima repriza nu a avut niciun gol, cei 77.000 de spectatori erau nemultumiti. Echipa lui Terry Venables a inceput repriza secunda in forta si Alan Shearer a reusit sa inscrie. Scotia a avut un penalti, lovitura lui Gary McAllister a fost respinsa de David Seaman. Anglia avea nevoie de un alt gol ca sa nu stea cu teama si acesta a venit din partea lui Paul Gascoigne, care a trimis mingea cu putere peste capul lui Colin Hendry. Gazza a cazut lat pe spate imediat si o sticla de apa a fost varsta direct in gura sa. Scaunul dentistului a ramas in istorie asociat cu aceasta „sarbatoare”, si a capatat notorietate si mai mare atunci cand Gazza, Steve McManaman si Teddy Sheringham au mers in Hong Kong si au fost fotografiati in ipostaze ciudate dupa ce s-au imbatat bine.
Campioni 150/1. Italia, Portugalia, Germania sau Franta si Spania, Anglia sunt niste natiuni care sunt respectate si vazute foarte bine mai ales cand vine vorba de pariuri. La Euro 2004 toate pareau sa fie favorite, iar Grecia nu prea era cotata atat de bine. Asa ca Grecia a primit o cota de 150/1, pentru ca nu a mai castigat niciun meci la un campionat de talia celui european.
Grecia a batut Portugalia insa in meciul de deschidere din Grupa A, au facut 1-1 cu Spania, si au ajuns in fazele cele mai importante ale Campionatului. Au invins si Rusia si deja locul in primele 8 echipe europene din campionat era asigurat.
In frunte cu al sau capitan Theo Zagorakis, Grecia a batut Franta cu 1-0 in sferturi si a castigat meciul cu Cehia in semifinale, in prelungiri.
In finala cine a ajuns? Grecia. Desi nimeni nu ii dadea vreo sansa sa fie macar in optimi. Toate pariurile au fost date peste cap si cotele au fost istorie din momentul in care a inceput partida ultima cu Portugalia, in finala. Lacrimile sincere ale lui Cristiano Ronaldo dupa fluierul final au spus totul, in vreme ce grecii se bucurau mai ceva ca micutii care au primit un camion de jucarii noi.
Giorgos Karagounis a spus la acea vreme ca singurul scop al Greciei in Campionat era sa joace si sa se bucure ca ia parte la asa ceva, la o asemenea competitie. Trofeul a fost in acel an al Greciei si grecii au meritat din plin, la fel cum au meritat si petrecerile declansate in toata Grecia dupa ce finala se va fi terminat.