Sunt multe lucruri banale, pe care le folosim in fiecare zi si care fac parte din viata noastra cotidiana, despre care insa stim atat de putine. Unele au istorii fabuloase si putem sa le povestim si copiilor sau nepotilor, dar altele sunt inconjurate de mult mister si nu prea avem cum sa descoperim usor istorii interesante despre ele. Cateva insa merita sa fie spuse si duse mai departe.
Doar citind cu atentie si cautand prin carti, pe Internet, diverse istorioare si povesti fascinante despre lucrurile care te inconjoara poti sa iti faci o idee despre viata din trecut si despre evolutia unui anumit obiect, unui lucru pe care astazi ti se parte ca il folosesti de-o viata asa cum e el. Totul este sa privesti fiecare informatie intr-o cheie cat mai obiectiva, sa incerci sa treci dincolo de poveste. Epoca in care au fost utilizate poate pentru prima data aceste lucruri si contextul in care s-au folosit le-a determinat in cele mai multe cazuri o schimbare radicala a perceptiei generale asupra lor. Sa vedem in continuare doar cateva exemple de astfel de obiecte comune si istorii mai putin cunoscute ce au legatura cu ele.
Semineele au ramas aprinse in unele case generatie dupa generatie. Nu trebuie sa ne mire deloc acest lucru. Daca acum vrem un semineu mai mult pentru design, trecut focul din ele era sursa de caldura si de lumina. Multe case medievale aveau foc in centrul lor si foloseau semineul la gatit, pentru mancat, pentru depanarea amintirilor si pentru a dormi mai bine la o temperatura constanta. Focul din centrul locuintei nu se stingea practic niciodata.
Furculita a fost odinioara imorala, interzisa daca voiai igiena perfecta si un obiect al diavolului. Furculita, cuvantul, este derivat din latinul furca, care insemna furca. Primele furculite moderne au fost folosite de clasa de mijloc si de cea conducatoare prin Orientul Mijlociu si in Imperiul Bizantin. In 1004, nepoata unuia dintre imparatii Bizantului a luat cu ea dupa casatorie, ca zestre, doua furculite alungite din aur, folosite la petreceri. Peste trei ani aceasta a murit din cauza ciumei si furculita a devenit dintr-odata un obiect interzis.
Betisoarele de urechi sunt mai vechi decat furculita cu cel putin 4.500 de ani. Se gaseau in restaurantele chinezesti si japoneze, in Japonia se folosesc inca din secolul 18. Betisoarele erau de proasta calitate si nu erau asa de igienice, nu se imprumutau si au devenit chiar un obiect tabu, il foloseau doar cei care intelegeau cu adevarat cum functioneaza si ce poti face cu el. Bumbacul utilizat la fabricarea lor era iarasi foarte prost si nu rezista deloc, nu asigura igiena necesara.
Cheile nu prea incapeau in buzunar la inceputurile lor. Ca sa deschizi usile foarte grele de la palatele si asezarile din Grecia Antica si din Egiptul Antic aveai nevoie de chei foarte lungi si grele, care erau carate pe umeri. In Roma Antica, desi romanii erau destul de relaxati cu viata lor, dormitoarele erau sfinte si trebuiau tinute sub usi ferecate. In interiorul dormitorului era un pat, unul singur, care putea fi destul de scump si era pazit in acest fel cu ajutorul unor incuietori destul de mari.
Farfuriile erau facute pe vremuri din… paine. Daca astazi mancam din farfurii din portelan sau din alte materiale rezistente si usor de spalar si refolosit, in trecut europenii si britanicii mancau doar din farfurii taiate dintr-o paine uriasa, din felii de paine, care erau lasate la uscat patru zile. Dupa ce terminai de mancat supa din ele multe erau date la caini sau erau date saracilor. Faceai cumva economie, dar nu era deloc igienic si bolile se raspandeau rapid.
Jocurile de carti au venit de la chinezi, singurii care aveau si tehnologia de producere a hartiei moderne. Primele carti de joc au aparut undeva prin secolul al IX-lea i.Hr. si erau de marimea unor piese de domino. In China se jucau diverse jocuri cu carti de joc pentru ca antrenau mintea si ajutau la meditatie, erau si o modalitate de socializare. Pe Drumul Matasii, prin India si Persia, cartile de joc si jocurile cu ele au ajuns si la europeni.
In Egiptul Antic pernele erau niste mici piese de mobilier si nu erau doar accesorii. Pentru cei din Africa Antica, din Asia si din Oceani, pernele erau mai mult decat niste materiale umplute cu diverse lucruri, folosite pentru sustinerea capului. Primele perne aveau dimensiunea unui scaun pentru copii, cu o bucata curbata sprijinita de un de stalp in miniatura. Erau facute pentru sustinerea gatului si nu a capului. Probabil aveau rolul de a proteja si aranjamentele facute la nivelul parului, atat de elaborate in acele vremuri.