Pe final de mai 2023 tensiunile mai vechi intre Serbia si Kosovo au reizbucnit dupa ce politia din Kosovo a descins in zone dominate de sarbi, in nord si a ocupat cladiri ale municipalitatii. Imediat au fost semnalate confruntari violente intre politia din Kosovo si armata NATO care e insarcinata cu mentinerea pacii in zona, dar si cu sarbi locali. Motivul conflictului? Noi primari de origine albaneza au fost instalati la primarii. Insa conflictele in Kosovo nu sunt o noutate…
Toata lumea europeana e cu ochii pe Kosovo de teama unui nou razboi brutal precum cel din 1998-1999, conflict in care, stim prea bine, si-au pierdut viata peste 10.000 de oameni si peste un milion de civili au ramas pe drumuri.
De ce apar astfel de conflicte in zona? Pentru ca in Kosovo avem etnici albanezi, asta desi in trecut provincia a fost una a Serbiei. Independenta declarata in 2008 nu a facut decat sa alimenteze nemultumirile locale. Serbia refuza sa recunoasca Kosovo, considera ca zona e tot parte din Serbia pana in ziua de astazi. Si cu toate astea controlul formal asupra Kosovo nu exista din partea Serbiei. Independenta Kosovo a fost deja recunoscuta de 100 de tari, inclusiv de SUA…
Dar Rusia, China şi alte cinci natiuni ale U.E. au fost de partea Serbiei. De aici si lipsa stabilitatii in zona si regiunea balcanica dupa razboaiele din anii 1990.
Dupa ce in aprilie sarbii au boicotat alegerile locale din nordul Kosovo, unde sarbii sunt majoritari, noii primari de etnie albaneza, alesi, si-au preluat posturile cu ajutorul politiei din Kosovo. Sarbii au incercat cum au putut sa nu ii lase sa se instaleze la primarii, dar politia a inceput sa traga cu celebrele gaze lacrimogene ca sa disperseze multimele formate.
Sarbii au protestat la cateva zile distanta in fata cladirilor municipalitatii, iar toata lumea s-a temut de confruntari sangeroase de amploare intre sarbi si cei care mentin pacea in zona Kosovo, plus politia locala.
Insa conflictele din zona nu sunt de azi, de ieri. De secole Kosovo e un cazan care fierbe la foc mic. Serbia tine la regiune si o vede ca inima religiei si statalitatii sale. Daca ne uitam in tot Kosovo-ul vom vedea multe manastiri crestin ortodoxe sarbe. Batalia cu turcii otomani din 1389 a fost vazuta de catre nationalisti ca un simbol al incercarilor de mentinere a natiunii lor. Majoritatea etnica albaneza din Kosovo vede regiunea ca o tara si acuza Serbia de ocupatie si represiune permanenta. Rebelii albanezi de acolo a lansat o rebeliune in 1998 ca sa scape de conducerea sarba si de presiunea pusa de sarbi.
Raspunsul mult prea brutal al Belgradului a adus si trupele NATO de mentinere a pacii in zona in 1999. Sarbii s-au retras si controlul zonei a revenit trupelor NATO de pace.
Ne amintim, desigur, si de momentul martie 1981, cand, la mai putin de un an de la moartea lui Tito, studentii au inceput sa demonstreze la Pristina, capitala Kosovo. Cererile lor? Mancare mai buna primita si dormitoare mai bune si nu atat de aglomerate. Prima data a fost doar o mica revolta la Universitatea din Pristina, fondata in 1969 ca sa primeasca studenti albanezi si sarbi.
Liberalii comunisti la putere in Iugoslavia acelor vremuri, care au aprobat noua institutie, nu si-au dat seama de ce avea sa se intample. Deja in 1981 universitatea avea 36.000 de studenti si 18.000 de studenti in programele tip „extensie”. Multi studenti nu erau angajati cand terminau studiile… Iugoslavia avea mari probleme economice pe atunci, datorie externa in crestere, somaj masiv, 25.7% in Kosovo, ca sa se ajunga la 57% in 1989.
De la aceste proteste aparent usor de controlat s-a ajuns la proteste masive ale albanezilor din Kosovo, au cerut autonomie in Iugoslavia. Presedintele Iugoslaviei a declarat stare de urgenta imediat. Revoltele au aparut si au fost violente. Politia a intervenit brutal, represiunea politica a fost violenta si ea.
Deja pe 1 aprilie 1981, protestele si demonstratiile au cuprins Kosovo. Etnicii albanezi isi doreau neparat un Kosovo care sa fie republica in Iugoslavia. Revoltele au adunat peste 20.000 de oameni in sase orase. Toate demonstratiile din Kosovo au fost doar inceputul pentru criza profunda din Iugoslavia, ceea ce a dus mai tarziu la disolutia statului.
A urmat si razboiul din Kosovo, 28 februarie 1998-11 iunie 1999. A fost un conflict armat puternic intre fortele Iugoslaviei de atunci, care controlau Kosovo pana la razboi, si rebelii albanezi din Kosovo, KLA. Conflictul nu s-a termiat pana cand NATO nu a intervenit aerian in martie 1999, fortele iugoslave s-au retras imediat ce au vazut amploarea interventiei NATO in zona.
Tensiunile mocnesc mereu in Kosovo, intre guvern si sarbi care traiesc in mare parte in nordul tarii si tin legatura cu Belgradul. Orice incercare de impunere a unui control mai strict in zona se lasa de fiecare data cu rezistenta de nedruncinat din partea sarbilor. In Mitrovica, un oras mare din nord, avem o diviziune intre etnii albanezi si sarbi, oras impartit in doua. In sudul Kosovo avem enclave, cu zeci de mii de sarbi ce locuiesc in Serbia centrala, unde au fugit in 1999, cand s-au retras si trupele sarbe de acolo.
S-a tot incercat aplanarea conflictelor de acolo prin interventii diplomatice externe si discutii, dar fara succes. S-au tot facut intelegeri, la la implementarea concreta in teren nu s-a mai ajuns la un acord. Ce s-a obtinut totusi e libertatea de miscare in tara.
S-a mai vrut si schimb de teritorii, schimbari la nivelul granitelor, dar U.E. nu a fost de acord pentru ca reactiile ce urmau pe masura ce apareau conflicte intre zone din Balcani aparent linistite ar fi fost prea periculoase.
Kosovo si Serbia au probleme din cauza nationalistilor in mare parte. In Kosovo, Albin Kurti, fost lider al studentilor protestatari si prizonier in Serbia, este in fruntea guvernului, negociaza mereu cu U.E. El vrea unificarea Kosovo cu Albania, nu vrea sa auda de compromis cu Serbia.
Serbia, la momentul de fata, 2023, este condusa de populistul Aleksandar Vucic, implicat politic in razboiul din Kosovo prin natura functiei sale de atunci, era ministru. Fostul ultranationalist insista in continuare ca e nevoie de compromis, Serbia nu se va linisti decat daca va „castiga” ceva, a precizat acesta de in multe randuri.
Ce va urma in Kosovo? Nu se stie pe moment. Se incearca negocieri pe termen mediu, nu se doreste interventie militara sarba acolo, trupele NATO ar reactiona imediat si conflictul armat ar fi aproape. Controlul Belgradului asupra sarbilor din Kosovo este tot mai important, Kosovo nu are cum sa devina membru al Natiunilor Unite si un stat functional fara sa rezolve problemele si disputele cu Serbia…