Venirea pe lume a unui copil inseamna dintr-odata o multime de responsabilitati. Fara instructiuni de folosire, fara sa stii la ce sa te astepti, pentru ca fiecare micut este diferit, fara prea multe ore dormite la inceput. Cam asa arata viata oricarui parinte cel putin in primii ani de viata ai micutului. Cu toate astea copiii ne invata si ei o multime de lucruri, multe dintre ele foarte importante pentru noi, adultii.
Nu ar trebui sa privim copilul doar ca pe un adult in devenire care trebuie sa primeasca oricat de multe instructiuni ca sa stie ce are de facut intr-o viata mult prea complicata, cea de adult. Desi pana la o anumita varsta cei mici au nevoie de anumite „instructiuni” si lectii de viata pentru a sti exact ce sa faca si cum sa reactioneze in n situatii, vine o vreme in care copiii ne ofera lectii de viata adevarate, lectii simple, pe care, noi adultii, nu am avea de unde sa le invatam. E vorba de o intelegere reciproca pana la urma intre adult si copil, o recunoastere a limitelor fiecaruia si o incercare de invatare in ambele directii.
Un copil poate sa ne invete mai multe decat ne-am inchipuit vreodata. Trebuie doar sa stim sa il ascultam, sa avem rabdarea sa il urmarim si sa ii intelegem lectiile, sa incercam sa le descifram impreuna cu el, daca se poate. Mai jos aveti cateva lectii importante pe care copii ni le ofera in fiecare zi si pe care ar trebui sa le studiem cu atentie pana sa reactionam la orice fel de gest al lor.
1. Rabdarea. Micutii se dezvolta si invata diverse lucruri noi in ritmul lor, asa ca parintii sunt obligati sa le respecte ritmul si sa le permita sa creasca, sa aiba rabdare. Ar trebui sa facem un pas in spate cand vedem ca nu mai avem rabdare noi cu ei si sa intelegem ca pana la urma avem in fata un copil. De exemplu, daca un copil plange si e stresat, daca ne stresam si noi si transmitem aceleasi semnale catre copil lucrurile nu se vor imbunatati. Trebuie sa avem rabdare si sa gasim o solutie cat mai eficienta si mai buna pentru ambele „tabere”. Copiii ne invata sa avem rabdare, sa ne stapanim in orice momente mai tensionate. Este foarte important sa ai rabdare si sa incerci sa gasesti cea mai buna cale catre un comportament cat mai rational, fara prea multa emotie implicata.
2. Trairea momentului. De multe ori adultii se ingrijoreaza in legatura cu trecutul sau cu viitorul. Nu ne mai concentram pe viata din prezent, nu stim sa mai traim clipa. Copiii nu au nicio presiune, nu sunt stresati de astfel de griji, traiesc prezentul si se concentreaza doar pe el. De la ei invatam sa privim viata prin ochi de copil si sa nu mai fim atat de preocupati de facturi, de bani, de sarcini cat mai multe de la job. Observand un copil care traieste clipa putem sa ne punem intrebari despre ceea ce facem noi cu prezentul si sa incercam sa gasim cele mai bune modalitati de a trai clipa cat mai bine cu putinta si cat mai sincer. Viitorul si trecutul sunt importante, dar prezentul trebuie trait. Ce a fost in trecut ramane acolo, ce e in viitor va veni, indiferent cate griji ne facem acum.
3. Realismul. In viata de adult complicam prea mult toate lucrurile si le tot analizam pana cand ajungem la niste rezultate care nu sunt atat de bune de fiecare data. Copiii nu stau sa analizeze atat de mult realitatea din jurul lor si iau viata ca atare, se bucura de ceea ce traiesc si de ce li se intampla la un moment dat. Nu exista nici preconceptii in lumea copilariei, micutii accepta pe oricine indiferent cum arata, ce gandeste, ce simte. Un copil poate observa lucrurile frumoase in toate detaliile pe care adultul le considera obisnuite, de care s-a plictisit deja. Daca invatam sa fim cat mai realisti si sa luam lucrurile asa cum sunt, cum se intampla si la copii, vom avea de castigat cu siguranta si viata de adult va fi mult mai frumoasa.
4. Interpretarea nonverbala. Adultii s-au obisnuit sa discute direct cu oamenii din jur ca sa afle ce simt si ce gandesc. Copiii se bazeaza mai mult pe comunicarea nonverbala. Limbajul nonverbal al corpului si expresia faciala valoareaza mai mult pentru ei. Daca „imprumuta” in timp acest comportament vom putea sa ne dam seama mai usor ce simt oamenii pe care ii intalnim. Micutii ne invata sa privim limbajul corporal si expresia faciala a oamenilor dintr-o perspectiva mai simpla, fara prea multa analiza. Asa stim imediat ce simt, ce gandesc, daca vor sau nu sa discute cu noi.