Tot mai putina lume merge la teatru in ultimul timp. Pandemia, restrictiile impuse de catre autoritati, dar si numarul tot mai mare de servicii de streaming, filmele 3D sau 4D in cinema, iata doar cateva motive pentru care teatrul nu mai este atat de important ca inainte.
Tehnologia si televiziunea, filmele si serialele on-demand, IPTV-ul, dar si platformele cu filme si seriale au condus la pierderea luptei dintre teatru si cinema. Mai este teatrul la fel de important astazi? Iata o intrebare al carui raspuns incercam sa il aflam in articolul ce urmeaza.
Actori pe scena, roluri emotionante, de care ne amintim mereu cu placere, ropote de aplauze si emotii live. Iata ce ofera orice piesa de teatru. Teatrul modern a evoluat mult fata de perioada lui clasica.
Avem teatru independent, teatru de cafenea, teatru pentru anumite categorii de public. Mai avem si un teatrul care a ramas la vechile standarde, teatrul clasic, facut doar in sali de spectacole, cu actori cunoscuti si scenarii excelente.
Importanta teatrului a mai scazut putin in ultimele decenii, insa a ramas la un nivel pe care nu avem cum sa il neglijam. Mersul la teatru se mai practica inca, desi nu vedem atat de multi oameni care umplu salile cum vedem la cinematograf, de exemplu.
Teatrul e important pentru cultura, pentru societate, pentru fiecare individ in parte. O forma elitista de arta, teatrul poate oferi informatii si idei, poate schimba stari de spirit si poate trezi o dorinta de nestavilit de a cunoaste si a redescoperi cultura, in toate formele ei.
De ce teatrul e mai interesant decat filmul si cinematograful?
Teatrul ne ajuta sa vedem o perspectiva diferita de cea personala. Fiecare piesa jucata pe scena dezvaluie diverse situatii, actorii ajung in situatii emotionale si intelectuale care s-ar putea sa nu apara in vietile reale, dar din care avem ce invata. E o perspectiva corecta, de multe ori obiectiva sau subiectiva, e o perspectiva ce ni se dezvaluie in fata ochilor pe masura ce piesa isi continua cursul firesc.
Teatrul ne aminteste ca nu suntem singuri. Cand mergem la teatru traim o experienta unica alaturi de actori, de cei de langa noi, de public, in acelasi spatiu al salii de spectacole. Televiziunea si filmele nu ofera acelasi grad de intimitate si ideea de participare e ceva mai „diluata”. Pentru relationare, comunicare si conectare oamenii au nevoie de experiente live cu actori, cu public live. Valoarea teatrului sta tocmai in aceasta relatie stabilita intre public, actor si individ.
Teatrul nu comporta mediere, evolueaza si e tot timpul diferit. Poate ca scriptul e la fel in fiecare seara, rolurile sunt aceleasi, insa performantele sunt unice, de fiecare data cand asistam la o piesa de teatru. Toata lumea implicata, care ia parte la spectacole are o experienta distincta si unica care nu are cum sa fie replicata.
Teatrul live ajuta enorm la promovarea discursului social, la gasirea unui dialog cat mai interesant intre parteneri sau poate determina schimbarea sociala. Teatrul e pana la urma un fenomen cultural care solicita societatii sa se examineze in oglinda. Se pot studia probleme societale si se pot gasi solutii. Mereu va fi nevoie de o gandire raportata la comunitate pentru a vedea si asculta si puncte de vedere opuse celui personal.
Teatrul promoveaza educatia si aflabetizarea. Toate studiile facute in sala de spectacol si la iesirea de acolo au demonstrat faptul ca orice fel de piese de teatru de calitate au pontentialul sa ii ajute pe participanti sa aiba rezultate mai bune la studii si sa fie dispusi sa invete, sa citeasca, sa descopere. Teatrul pune probleme, teatrul te provoaca sa
Teatrul si piesele de teatru se intampla in fata spectatorilor. Nu se taie nimic la montaj, nu se editeaza nimic, totul este pe bune si e live. Cand ai o piesa care se desfasoara normal chiar in fata ta ai din start o experienta altfel, esti implicat si te implici in spectacol, urmaresti cu mai mare interes ce se intampla.
Plus ca actorii de la teatru sunt mai talentati, nu au asa de multe sanse precum cei de la Hollywood, care pot sa „traga” o scena pana iese bine. La teatru tot spectacolul se intampla intr-o ordine fireasca, regizorul nu are luxul de a „trage” scene diferite cu actori. Actorii se implica si incearca sa isi duca rolul pana la capat pe scena, in fata spectatorilor, canta incearca sa atraga publicul, sa rezoneze cu el.