Sportul e locul unde nu ar trebui sa existe rivalitati, unde toata lumea ar trebui sa participe si sa incerce sa se bucure de partide, de meciuri. De multe ori sportul este terenul perfect pentru negocieri sau pentru a incheia mai multe dispute care au tot dominat spatiul politic.
Politica se impaca bine cu sportul, oamenii politici vad in el o oportunitate de promovare a ideilor, asta desi sportul, la baza, este o activitate cu alte scopuri decat cele politice. Au fost multe momente sportive care au ramas in istorie prin importanta lor, dar nu din punct de vedere sportiv, ci din punctul de vedere al implicatiilor politice.
Si de ce e sportul atat de atragator pentru oamenii politici? Pentru ca se poate transa foarte usor aproape orice la „masa verde” a sportului. In general sportul este asociat cu relaxare, cu un soi de degajare de care politicienii chiar au nevoie, mai ales cand au de discutat lucruri importante. Ce nu poti rezolva la o masa a negocierii rezolvi in apropierea unui teren sportiv. Sportul e excelent pentru negocieri politice si pentru ca ai intr-un loc toti actorii importanti fara sa trebuiasca sa ii cauti prea mult.
In istoria recenta au fost multe momente sportive care au reusit sa ii schimbe cursul si care au dus la decizii politice foarte importante pentru acele vremuri. Sporturile care au facut posibile aceste momente unice din istorie sunt pe cat e simple, pe atat de puternice din perspectiva implicarii delegatiilor participante.
Ping-pong si disputa SUA-China, 1971. In cei 22 de ani care au precedat anul 1971 China si SUA nu prea au venit in contact. La campionatul de tenis de masa, in timp ce echipa SUA se afla deja in Japonia pentru meciuri, echipa chineza a invitat cealalta echipa sa joace cateva meciuri si in Beijing. Guvernul chinez a intervenit imediat si a ajutat la realizarea acestei intalniri. Pe atunci toate sporturile erau politice in China si ping-pong-ul nu facea exceptie.
Echipa americana a reusit ce nu au reusit politicienii, cei din echipa au fost primii americani care au ajuns la Beijing din 1949 incoace. Practic aceasta intalnire si jocurile ce au urmat a fost primul pas spre relatii mai bune China-SUA si a reprezentat o miscare importanta pentru pregatirea vizitei presedintelui Nixon din 1972. A fost o diplomatie pe masa de ping-pong sau in jurul mesei care chiar a functionat.
Politica si sportul au fost in perfecta armonie atunci si toata lumea a fost multumita, mai ales chinezii. Cu toate astea disputele dintre cele doua superputeri au continuat si dupa acest moment si de multe ori s-a apelat iarasi la momente sportive importante pentru a mai negocia putin.
Polo pe apa si relatia Ungaria-Uniunea Sovietica, Olimpiada din 1956. Cand ajungi intr-o tara micuta, care a cam fost „sifonata” de vecinii mai puternici ai ceva mandrie nationala, nu? La Olimpiada de Vara din 1956, echipa de polo pe apa a Ungariei a avut in fata o adevarata provocare. In timp ce ungurii se indreptau spre Australia pentru Olimpiada, tancurile sovietice reuseau sa dea de pamant cu o populatie ungara rasculata.
Totusi, departe de aceste confruntari, la Olimpiada avea loc alta. In semifinale Ungaria si Uniunea Sovietica aveau o altfel de lupta, in apa, la polo pe apa. Meciul a fost dur si pana la final s-a transat destul de urat. Piscina unde s-a jucat era rosie la final, o metafora a Ungariei care s-a tot chinuit sub loviturile Uniunii Sovietice care parea ca nu se mai destrama niciodata.
Cupa Mondiala de Cricket si victoria Indiei, 1983. Nu te-ai fi asteptat ca India sa fie atat de buna si la cricket. Si cu toatea astea a castigat Cupa Mondiala in Anglia. Tensiunile dintre indieni si englezi erau destul de complicate. De ce? Daca ne ducem in istoria Indiei vom vedea ca in urma cu 40 de ani guvernul englez a decolonizat India. Asta nu a impiedicat India sa castige pe merit si sa aduca bucurie in toata tara. Englezii s-au resemnat si au recunoscut puterea Indiei chiar si pe terenul de cricket. A fost o lectie dura data Angliei, mai ales ca era vorba despre un teritoriu de interes, cum era cel indian in trecut. Dupa ce au luat cupa, membrii echipei din India au sarbatorit cum au stiut mai bine si s-au bucurat si de un fel de victorie politica.
Cupa Mondiala de rugbi si Nelson Mandela, 1995. La putin timp dupa ce a devenit presedintele Africii de Sud, Nelson Mandela a sustinut cat a putut de mult echipa de rugbi a tarii sale, Springboks. Un simbol al mandriei pentru albi, dar unul al excluziunii negrilor, echipa nu prea avea sustinerea intregii tari. Toti oamenii de la tara s-au incolonat frumos la ordinul lui Mandela si au sustinut deplasarea echipei la Cupa Mondiala de Rugbi din 1995. Africa de Sud a gazduit editia din acel an, echipa sustinuta de Mandela a castigat.
La final Mandela a fost cel care a oferit trofeul capitanului alb al echipei, François Pienaar, caruia i-a multumit printr-o strangere prieteneasca de mana. Dupa acest eveniment a fost facut si un film, in 2009, Invictus, cu Morgan Freeman si Matt Damon.