Obiceiurile gresite ale parintilor au efecte negative asupra copiilor

Fiecare parinte stie sau invata din mers cum sa isi creasca micutul. Dezvoltarea copiilor intr-o anumita directie depinde foarte mult de modul in care parintele stie sa gestioneze relatia cu micutii si de controlul pe care il are asupra sa si a comportamentului sau. Nu de putine ori parintii au obiceiuri care pot influenta in rau dezvoltarea fireasca a micutilor.

Un obicei gresit nu este unul intentionat gresit. Foarte multi parinti nici nu realizeaza daca nu li se spune despre un obicei, ceva ce fac mai mereu de fata cu micutii, ca e gresit si ca poate avea urmari in plan psihologic si in cel al dezvoltarii copilului. Insa nu trebuie sa ne ascundem in spatele acestui paravan al negarii, trebuie sa constientizam ce facem gresit si sa incercam sa indreptam de dragul copiilor si pentru o educatie si o dezvoltare exemplara pe mai departe.

Sunt parinti care merg la un specialist si incearca sa isi descopere toate lucrurile gresite pe care le fac in relatia cu micutii, in asa fel incat la urmatoarele interactiuni sa aiba mult mai mult succes in ghidarea lor pe calea cea buna. E un lucru imbucurator ca parintii moderni sunt constienti de importanta relatiilor cu ai lor copii si incearca sa le imbunatateasca.

Care au fost obiceiurile gresite identificate in majoritatea sedintelor de la psiholog, la care au luat parte doar parintii?

1. Judecarea altor parinti. Este un obicei pe care il avem cu totii in calitate de parinti si care poate afecta micutii mai mult decat credem. De fata cu ei incepem sa spunem ca x parinte nu il lasa pe prietenul copilului sa faca y actiune, dar cand acesta e cuminte si nu face nimic gresit il pedepseste totusi si nu il lasa la calculator cu zilele. Atitudinea pe care o afisam fata de alti parinti, de fata cu al nostru copil poate sa schimbe complet modul in care copilul priveste adultul. Micutul va intelege ca parintele vorbeste de rau alti parinti ai colegilor sai si va incerca intr-un final sa copieze ce aude. Asa apare barfa, asa apar zvonurile care se tot rostogolesc. Este bine sa evitam astfel de discutii si sa nu catalogam alti parinti, asta pentru ca exista riscul ca micutii sa discute cu alti copii si ceea ce am spus sa ajunga si la urechile parintilor vizati. Din perspectiva dezvoltarii copiilor, evitarea discutiilor despre parinti si criticarea lor nu poate aduce decat efecte pozitive asupra gandirii si asupra dezvoltarii psihologice, copilul invata sa nu judece de prima data pe cei din jur si va evita orice fel de barfa.

2. Aprecieri negative la adresa propriei persoane. De cate ori nu te-ai surprins spunand „Vai, ce prost sunt, ce uituc sunt, ce imprastiat sunt, am uitat x lucru”. Aprecierile negative la adresa propriei persoane nu vor face decat sa zdruncine valorile si asa firave pe care copilul si le-a construit in timp. Adultul e modelul copilului, el trebuie sa ofere confort si siguranta. Si daca aceste obiceiuri gresite se tot repeta sa nu te surprinda faptul ca la un moment dat vei auzi fix aceleasi vorbe si din gurita micutilor. Apare anxietatea, nesiguranta, sistemul lor de valori nu prea mai sta in picioare, nu vor putea lua decizii corecte, se vor aprecia prea putin si vor incerca mereu sa gaseasca un punct de sprijin in altcineva, alt adult care nu se subestimeaza cum o fac parintii. Lectia pe care trebuie sa o intelegem de aici: incearca sa fii mereu pozitiv in preajma copiilor si sa eviti aprecieri negative la adresa ta, asta daca vrei un copil cu o dezvoltare psihologica excelenta si un adult puternic si gata sa ia deciziile corecte de fiecare data.

3. Preocuparea pentru tot ce se intampla in jur si pentru dispozitive mobile, copilul e mereu in plan secund sau e uitat de tot. Da, suntem parinti multitasking, avem atat de multe de facut in toate cele sapte zile din saptamana, dar asta nu inseamna ca trebuie sa neglijam complet copiii. Copiii au nevoie de un parinte care sa le acorde atentie, de un parinte care sa se joace cu ei, de un parinte care sa fie mereu alaturi de ei. Cand ai terminat de lucrat, lasa laoparte toate dispozitivele si vorbeste cat mai mult cu ei, lasa-i sa iti spuna ce vor, sa povesteasca, sa iti arate cum se joaca, ce au mai descoperit. Renunta sa fii sclavul tehnologiei si al jobului si pune accent pe viata de familie, pe micuti si pe dezvoltarea lor. Acorda o ora seara sau dimineata si renunta la tot ce ai in jur, fii langa copil si intelege ce probleme are, arata ca iti pasa de el, ca esti mereu langa el.

4. Controlul tuturor lucrurilor care privesc copilul. Vrei sa nu se raneasca, vrei sa nu fie dezamagit, sa nu aiba niciun esec. Nu ai cum sa controlezi totul si nu e bine sa controlezi totul, copilul trebuie sa invete din toate lucrurile, sa experimenteze viata asa cum e ea, cu bune si cu rele. Daca tot incerci sa controlezi viata copilului el sa va razbuna la un moment dat si vei avea un adolescent pe care nu prea ai cum sa il stapanesti mai tarziu. Lasa-l sa experimenteze si sa greseasca, nu trebuie sa ai control total asupra vietii sale, el face ce doreste cu viata lui, in limite normale, desigur. Doar asa va avea o dezvoltare normala din punct de vedere psihologic.

5. Lipsa unui „Te iubesc” sincer. Cand a fost ultima data cand i-ai spus copilului „Te iubesc”. Micutii asteapta astfel de confirmari mai mereu, le face bine sa stie ca sunt apreciati si iubiti, ca sunt totul pentru parintii lor. Declaratia de iubire este fireasca si trebuie sa vina ori de cate ori parintele crede ca trebuie sa isi exprime verbal ceea ce simte pentru pruncul sau. Copilul stie deja ca e iubit, insa nu strica sa ii accentuezi acest lucru cand simti ca apar urme de indoiala de partea sa. Nici prea des nu e bine sa ii spui, pentru ca s-ar putea sa devina enervant, dar macar o data la doua, trei zile, cand face ceva bine sau cand incearca sa te ajute, cand iti dovedeste ca vrea sa fie acolo, langa tine, cum poate, un „Te iubesc” va fi foarte apreciat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?