De-a lungul istoriei artei am avut o multime de momente in care controversele din jurul artistilor si operelor lor de arta au fost peste asteptari. Criticii si istoricii au dezbatut si vor mai dezbate tehnicile si meritele artistice, insa publicul si specialistii vor fi cei care vor ramane cu un gust placut sau amar cand au in fata opere de arta cel putin ciudate pentru multi. Si am avut o multime de astfel de opere in istorie, unele mult prea ciudate si prea “provocatoare” pentru timpurile lor.
Cand ai in fata o opera de arta te astepti sa iti placa, sa te impresioneze, poate sa te relaxeze cand o privesti. Cele mai multe opere expuse in muzee, in galerii de arta reusesc acest lucru. Dar sunt si unele care te enerveaza si care nu iti ofera o stare prea buna cand le privesti si care au tot incins spiritele de fiecare data cand au revenit in atentia specialistilor si a publicului cunoscator…
Judecata de Apoi, Michelangelo. Se afla in Capela Sixtina din Vatican, pe peretele altarului si este o fresca italiana renascentista. La ea s-a lucrat intre 1536 si 1541, insa a primit multe critici din partea bisericii. Oficialii bisericii s-au legat de stilul in care a fost pictat Iisus, fara barba si in stilul clasic al mitologiei pagane. Ce a socat cel mai tare au fost cele 300 de figuri, personaje care apareau in „scena”, barbati in majoritate si fara haine pe ei. Mai tarziu, intr-o campanie ciudata, au fost adaugate „acoperaminte naturale” pictate peste partile anatomice intime, dar au fost eliminate in parte in urma restaurarii din secolul al XX-lea.
Sfantul Matei cu Ingerul, Caravaggio. A fost gandita pentru Capela Contarelli din biserica San Luigi dei Francesi, Roma, era o adevarata opera de arta, dar a fost distrusa insa in 1945 in Berlin. Pictorul adept al stilului baroc a avut o viata destul de zbuciumata, a murit in exil dupa ce a fost acuzat de crima. In pictura sa, artistul a renuntat la conventiile acelor vremuri si a folosit un biet taran ca model pentru sfant. Totusi, criticii au fost socati de picioarele murdare ale Sfantului Matei, care pareau ca ieseau dintr-o panza, un truc recurent intalnit in operele lui Cravaggio. Tot din pictura se intelege ca acesta era analfabet si ca ingerul intalnit ar fi citit pentru el. Pana la urma opera a fost respinsa si inlocuita cu o alta, Inspiratia Sfantului Matei, similara cu anterioara, insa mult mai bine ancorata in standardele vremurilor.
Fantana, Marcel Duchamp. Este o sculptura apartind lui Duchamp, un pisoar din portelan semnat „R. Mutt 1917”. Opera de arta a fost respinsa de critici si de autoritatile care se ocupau cu avizarea si recunoasterea unor astfel de opere. Unii s-au intrebat daca nu era o gluma, insa artistul era foarte serios cand a realizat-o si cand a dat-o spre aprobare. Sculptura face o trecere destul de dura de la vizualul pur, o arta mai „cuminte” la un mod mai conceptual de exprimare. Multi se tot intreaba daca putem privi „Fantana” ca pe o opera de arta… Din original nu a mai ramas nimic in timp, doar o fotografie apartinand unui anume Alfred Stieglitz, insa avem reproduceri multiple autorizate de prin anii 1960, toate prezente in marile colectii de arta din intreaga lume. Pana la urma, peste ani, scopul artistului a fost atins, opera sa de arta este in centrul atentiei si e prezenta in niste expozitii.
Cina festiva, Judy Chicago. Este prima opera de arta epica feminista, reprezentand o istorie simbolica a femeilor de-a lungul civilizatiei. Judy Chicago este o adepta a feminismului si a luptat pentru recunoasterea acestui „curent” in domeniul ei. Opera de arta este imaginata ca un banchet la care iau parte 39 de femei din mitologie si istorie, fiecare in parte are un loc la masa si o reprezentare stilizata a unor parti din organele sexuale. O imbinare interesanta de imagistica anatomica si tehnici de artizanat, opera de arta a fost considerata multa vreme prea vulgara si un kitsch. Totusi opera ramane un simbol pentru arta feminista si astazi si este expusa in permanenta in Muzeul Brooklyn.
Scapand o urna a Dinastiei Han, Ai Weiwei. Vorbim aici de o arta fotografica realizata in 1995. Sunt trei fotografii alb negru in care vedem un barbat care arunca o urna ceremoniala din Dinastia han, veche de 2.000 de ani. Urna era valoroasa cu siguranta, era si un simbol al istoriei Chinei, dar a fost distrusa, fireste, in timpul realizarii artei fotografice. Multi au considerat distrugerea urnei o sfidare a istoriei Chinei si o provocare. Artistul nu s-a oprit aici, a pictat la un moment dat o urna asemanatoare care avea pe ea logoul Coca Cola si culori foarte provocatoare. Dorinta de distrugere s-a pastrat? Cu siguranta. La o expozitie cu opere de arta ale artistului din Miami un vizitator a spart un vas pictat ca un act ilegal de protest care a amintit de protestul la care s-ar fi gandit si Ai.