Multe tablouri celebre au avut ca sursa de inspiratie opere literare importante

Artistii isi cauta surse de inspiratie pentru operele lor in diverse locuri. Unii isi gasesc „muza” in natura, in perisaje superbe sau inedite, altii isi gasesc inspiratia in oameni si in comportamentul lor. Sunt si unii artisti care se inspira din literatura, din ce au citit, din ce au auzit. Acestia din urma reusesc sa redea in operele lor de arta un univers aparte si sa aduca in fata publicului lor imagini pe care pana atunci doar si le inchipuiau. Si asta e frumusetea inspirarii din literatura: poti sa recreezi lumi pe care altii doar le imagineaza si sa surprinzi cu ochiul artistului cele mai interesante elemente si detalii aparent banale.

Marii artisti ai lumii nu s-au oprit niciodata doar la imaginatie si la creativitate atunci cand isi doreau un subiect inedit pentru urmatoarele lor opere de arta. Din contra. Ei au incercat mereu sa aduca noutati, sa vina cu viziuni si cu tehnici moderne, sa caute surse de inspiratie la care multa lume poate nu se astepta. Anumite opere de arta celebre au fost inspirate tocmai din literatura.

Literatura este o sursa nesecata de inspiratie pentru orice artist. Trebuie doar sa gasesti volumele potrivite si sa ai suficient talent ca sa pui in practica tot ce si-a imaginat vreodata un autor. Iata in continuare cateva exemple de opere de arta inspirate din capodopere ale literaturii universale.

Jeff Wall, The Prologue. Sursa de inspiratie a fost Omul Invizibil de Ralph Ellison. Fotografia pusa in scena cu minutiozitate si transformata in opera de arta a preluat multe elemente din romanul lui Ellison, in care personajul principal, un american african fara nume incearca sa supravietuiasca intr-o lume schimbata de la jumatatea secolului 20. In prolog, autorul romanului descrie pivnita, luminata de niste becuri vechi, electricitatea este si ea furata cumva. Folosind niste tehnici speciale, fotograful a reusit sa redea intocmai aceasta camera sinistra, cu un numar de detalii care impresioneaza si astazi pe oricine priveste fotografia sa.

Sir John Everett Millais, Ophelia. Pictura pe panza in ulei din secolul 19 o infatiseaza pe Ofelia, celebrul personaj din Hamlet, piesa lui Shakespeare. Ofelia inebuneste de durere cand isi vede tatal ucis de iubitul Hamlet, iar inainte de a muri isi spune tragedia cum altfel decat in versuri, asa cum ne-a obisnuit Shakespeare. Millais reuseste sa suprinda cu realism personajul si sa inspire, detaliile sunt si aici foarte bine surprinse si sunt usor de recunoscut de oricine a citit opera lui Shakespeare.

Salvador Dalí, Mad Tea Party. Suprarealismul lui Dali reuseste sa se combine perfect cu lumea descrisa de Lewis Carroll in Alice in Tara Minunilor. Lucrarea Mad Tea Party este cea mai reprezentatita dintr-o serie de 12 heliogravuri, una pentru fiecare capitol din carte. Ilustrarea lumii lui Carrroll este fascinanta, captivanta, te transpune instant in lumea unica a romanului si iti ofera un crampei din genialitatea lui Dali transpusa intr-o lucrare pe care nu ai cum sa nu o apreciezi.

John William Waterhouse, Doamna lui Shalott. Este o pictura in ulei pe panza, se bazeaza pe Doamna lui Shalott de Tennyson. Poemul spune povestea tragica a fecioarei arthuriene care este izolata intr-un turn, blestemata sa vada lumea din jurul sau doar prin oglinda. Cand intr-o buna zi il zareste pe Lancelot nu poate sa reziste si se uita direct la el, iar oglinda se sparge pe loc. Pictura lui Waterhouse ilustreaza tocmai incercarea de a ajunge la Camelot pana cand blestemul nu o ucide. Este si printre putinele picturi in aer liber ale artistului.

Pablo Picasso, Don Quijote. E clara sursa de inspiratie, celebrul roman al lui Cervantes si tot atat de celebrul sau personaj Don Quijote de la Mancha, care a pornit in calatorie alaturi de insotitorul sau, Panza. Ceea ce atrage atentia la pictura sa este diferenta uriasa fata de perioada cubista, de perioadele de albastru si roz. Liniile ferme reusesc sa dezvaluie ridiculitatea din actiunile celor doua personaje, dar si epuizarea lor. Desi vorbim despre o imagine statica, ea este plina de miscare. Cal si magar care par sa mearga fara oprire, soarele care arde tot ce prinde sub el si morile de vant iconice care par sa se miste incet, incet. Asta vei observa daca vei privi cu atentie opera de arta a lui Picasso.

René Magritte, Domeniul Arnheim. Sursa de inspiratie este povestea lui Edgar Allen Poe „Domeniul Arnheim”. Insusi Poe scria ca nu exista nicio combinatie de scenarii in natura pe care un pictor de geniu sa nu o poata produce. Si asa este. Magritte a reusit sa faca o varianta proprie a Domeniului Arnheim, un domeniu ideal care reprezinta fix universul pe care l-a creat Poe in operele sale. Atentia la detalii, ineditul cromaticii alese si ansamblul de elemente care compun pictura, toate sunt duse la un alt nivel cu fiecare tusa asternuta pe suport.

Lasă un răspuns