Pagini de jurnal

zilele acestea de weekend au fost minunate: am avut-o pe sora mea langa mine ceea ce m-a facut foarte fericita. momentele petrecute cu ea au fost deosebite, amuzante, chiar daca uneori tensionate din pricina sarcasmului meu. am luat-o seara de la gara si am venit in deja celebrul camin Moxa D de pe acest blog, sa o cunoasca pe Ana, inainte de a merge sa mancam la KFC. apoi au venit fetele si ne-m dat la taclale vreo ora, si apoi ne-am bagat la somn pe la 12. dar somnul nostru era pe pereti. ne-am trezit la 7 dimineata dupa un somn scurt si ne-am pus pe infrumusetare. urma sa mergem la cumparaturi in mall. zis si facut. la 13 noi paseam agale pe victoriei, trecand evident pe langa versace (:X), caci pt prima oara cu sora mea mergeam prin bucuresti.
il vedeam altfel. avea o alta forta pe care o simteam pozitiv, eram in inima orasului. noi eram orasul si ne iubeam. dar brusc Neyra vrea sa vada parcul Herastrau asa ca o noua destinatie se deschidea rapid. ne-am distrat mergand cu metroul si facand poze demente. eram aproape una de alta, din nou impreuna ca in vremurile de demult, cand eu inca eram acasa si chiuleam impreuna de la orele plicticoase cu profesori frustrati. si parcul era asa rece si proaspat, de parca ar fi fost castelul craiesei zapezii, copacii pareau pilonii care sustineau inaltul acoperis al inghetatei regine. totul in jur era alb, doar noi eram fiintele vii si zgomotoase printre ceilalti oameni care misunau. dar nu vedeam nimic decat splendoarea iernii, splendoarea anotimpului adorat….. eu si in spatele meu inghetarea… Surorile

Alexandra

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Post

Scrisoare deschisa.

Sun Dec 8 , 2019
Memoirs. Iubire neconditionata. Unii oameni sunt asa prin natura lor, altii, se schimba cand dau cu nasul de ceva mai bun, cand vad ca pot fi, material, deasupra altora. Insa pe oamenii care sunt asa prin natura lor, nu poti decat sa ii iubesti asa cum sunt ei: irascibili, dar […]