Pandemia a adus transformari profunde la nivel social, economic, dar si la nivel individual. De la singuratate si un sentiment pronuntat de neputinta pana la teama, trauma si incertitudini legate de ziua de maine, toate au avut efecte asupra creierului nostru.
Daca nu a avut de suferit din cauza infectarilor cu SARS-CoV-2 am vazut transformari serioase la nivel cerebral datorate carantinei, lipsei socialiazarii normale si a comunicarii fata in fata. Din orice unghi am privi creierul uman nu avem cum sa nu observam anumite modificari evidente aparute in urma pandemiei de COVID-19.
Functionarea corecta si echilibrata a creierului uman depinde in mare masura de relationare, de alimentatie, dar si de comportamentele noastre, de factorii psihologici si psihici. Doar in SUA in primele luni de pandemie numarul cazurilor de depresie s-a triplat in comparatie cu 2019. Si e firesc sa se intample asa din moment ce am pierdut contactul social, am pierdut o parte din familie sau intreaga familie, ne-am pierdut locuri de munca sau nu mai suntem siguri pe ele.
Problemele psihice si psihologice aduse de pandemia de COVID-19 au condus incet, dar sigur, la diverse probleme legate de creier si de functionarea sa. Stresul cronic, pe care l-am resimtit si il resimtim in continuare stiind ca suntem mereu in „vizorul” noului coronavirus, pare sa aiba efectele cele mai periculoase asupra creierului uman. Bolile psihice apar tocmai din cauza acestui stres acumulat si continuu. Depresia si anxietatea sunt pe primul loc intr-o lista a afectiunilor psihice ce pot da peste cap functionarea creierului.
Daca nu apar din cauza temerilor legate de infectare si de siguranta zilei de maine, anxietatea si depresia apar dupa infectari si recuperari, ducand la PTSD sau depresie din care iesim cu greu. Oamenii din „linia intai”, personal medical, politisti, pompieri, sunt cei mai expusi la afectiuni psihice si la probleme cerebrale.
Raspunsul la stresul acut este un lucru bun, ne ajuta sa supravietuim prin ridicarea nivelului de cortizol si a ritmului cardiac, alaturi de schimbarea folosirii energiei corporale pentru a scapa dintr-o anumita situatie. Daca amenintarea dispare nu mai avem nici acest tip de stres.
Pe de alta parte, stresul cronic, pe care il avem cu totii din cauza pandemiei, duce la o functionare atipica a glandelor adrenale, care nu mai elibereasa cortizol in sange in pulsuri, are loc o eliberare continua, necontrolata. O parte din acest cortizol patrunde in creier si activeaza receptorii glucocorticoizi din celulele creierului. Activarea receptorilor poate duce la efecte greu de determinat pe termen lung la nivelul structurii si functionarii celulelor creierului.
In circumstante normale celulele microgliale din creier elimina sinapsele deteriorate. Cand apare stresul sever multe astfel de celule sunt produse si devin active cu ajutorul cortizolului din creier. Si asa se ajunge la o eliminare „in masa” a sinapselor care inca mai sunt functionale si necesare. Complexitatea neuronala dispare treptat si odata cu ea si memoria buna, procesele cognitive si posibilitatea creierului de a controla raspunsul la stres.
Cele mai afectate parti din creier vor fi amigdala, care determina frica si anxietatea, hipocampul, important pentru invatare si pentru memorie, pentru controlul emotiilor si starii de spirit. Cortexul frontal e si el pe lista de parti din creier afectate de nivelul prea mare de cortizol si de aici controlul slab al impulsurilor de moment.
Conexiunile dintre toate aceste parti din creier devin din ce in ce mai slabe sub actiunea stresului cronic cauzat de pandemia de COVID-19. Fiecare parte din creierul uman incepe sa aiba probleme de functionare si transmite semnale gresite care dau peste cap intregul organism si raspunsul nostru in situatii obisnuite.
Chiar daca am scapat de infectare sau nu lucram „in linia intai”, stresul tot e periculos pentru noi si ne afecteaza in moduri nebanuite. Desi s-ar putea sa nu il simtim si sa fim constienti de el, stresul isi face simtite efectele chiar si atunci cand crezi ca esti relaxat. Esti obosit si deprimat, incerci sa faci abstractie de ce se intampla in jurul tau si sa te izolezi in „bula” ta, insa creierul lucreaza parca impotriva ta si te vei simti din ce in ce mai rau „in interior”, chiar daca iti e bine.
Toate pierderile si stresul din timpul pandemiei de COVID-19 au un impact majort asupra circuitului legat de recompense din creier si asupra abilitatii noastre de a simti placerea.
Termenul tehnic pentru ceea ce simtim in astfel de ipostaze este anhedonia, incapacitatea de a gasi placerea in lucruri care iti faceau placere in trecut, de care te bucurai si care te bucurau. Anhedonia e simptom clar al depresiei, impactul stresului cronic si nivelului ridicat de cortizol din creier isi spune cuvantul si e mai mult decat evident.
Starea determinata de depresie este un factor de stres pentru creier. Daca esti din ce in ce mai deprimat in creier va ajunge tot mai mult cortizol, regiunile direct afectate vor fi din ce in ce mai greu de controlat si manifestarile noastre vor fi din ce in ce mai greu de controlat si de inteles.
Oamenii sunt fiinte sociale, creierul a fost invatat sa astepte proximitate, ne-am bazat pe altii pentru a supravietui. Si cand nu am mai gasit aceasta proximitate a altuia creierul a inceput sa „munceasca” din greu sa ne tina pe o „linie de plutire”. Fara prezenta unei persoane in imediata noastra apropiere raspunsul corpului la stres e mai mare ca in alte dati.
Singuratatea si izolarea sociala fortata sunt factori de stres, determinand in creier un raspuns asemanator celui pe care il observam cand apare o amenintare serioasa la adresa noastra. Intr-o lume in care suntem singuri vom avea mai multe de facut pe cont propriu si va fi mai dificil pentru creier sa ia decizii la secunda, pe care le putea lua mai simplu cand aveam pe cineva alaturi de noi.