Un „parinte suficient de bun” este un punct de plecare pentru a ajunge la statutul de „parintele perfect”

Ai auzit de multe ori parinti care isi doresc sa fie parintii „perfecti”, sa ofere tot copiilor si sa ii educe cat mai bine, sa atinga perfectiunile pe toate palierele parentingului modern. Nu trebuie neaparat sa fii parinte „perfect”, trebuie doar sa iti doresti sa ajungi parintele suficient de bun. Copiii crescuti de parintele suficient de bun sunt sanatosi emotional si sunt fericiti, bucurosi de relatia existenta intre ei si parinti, vor reusi in viata mai bine decat cei cu parinti „perfecti”. 

Parintele suficient de bun nici nu incearca sa atinga perfectiunea si nici nu cere perfectionism de la copii. Parintii suficient de buni sunt clar parinti de succes. Niciun parinte nu e perfect insa, trebuie sa lucram cu totii la dezvoltarea unor abilitati, trasaturi pentru a ajunge sa se spuna despre noi ca suntem parinti suficienti de buni.

Un parinte suficient de bun va pune familia si copilul pe primul plan si va sti de fiecare data ce are de facut pentru a mentine armonia si intelegerea intre el si copii. Nu toti parintii pot fi parinti suficienti de buni. Nu e imposibil sa devii parinte suficient de bun, trebuie doar sa descoperi trasaturile care te ajuta sa te incadrezi in aceasta tipologie. Ele sunt mai usor de descoperit daca stii la ce sa te raportezi si la ce fel de trasaturi sa lucrezi. Iata-le pe cele mai importante.

Rabdare. Parintele „suficient de bun” este in primul rand rabdator. Copiii, mai ales cand sunt mici au nevoie de multa atentie, fac foarte multe prostioare, vor multe lucruri si plang, fac scandal. Parintele ar trebui sa aiba rabdare cu ei si sa ii creasca intr-un mod cat mai corect, fara crize de nervi si pedepse peste pedepese, pentru a se dezvolta armonios din toate punctele de vedere. Vederea te ajuta pe tine, parintele, sa treci peste orice fel de obstacole si sa te intelegi mai bine cu micutul tau.

Multitasking. Din momentul in care ai un copil sau mai multi, o familie si mai ai si un job trebuie sa intri in mod multitasking. Copilul iti solicita atentia, la locul de munca trebuie sa fii atent, trebuie sa ai grija si de casa si de sot si totul sa fie intr-un echilibru perfect. Multitasking-ul, odata ce l-ai invatat din mers, pentru ca altfel nu ai cum, va fi excelent pentru a termina in timp util tot ce ai de facut si pentru a avea timp si de tine pana la urma. Ar fi bine sa exersezi inainte de nasterea copilului si sa fii pregatit pentru a putea sa te imparti in mai multe lucruri si sa fii atent la absolut tot ce se intampla in jurul tau.

Incurajare. Parintele „suficient de bun” isi da seama cat de importante sunt incurajarile, mai ales cand exista situatii mai complicate sau cand ai mai multi copii. Incurajarile sunt excelente pentru stima de sine a micutilor, pentru incredere capatata mai usor si pentru o dezvoltare emotionala armonioasa. Un parinte care isi incurajeaza copilul mereu va reusi sa aiba o relatie mai buna cu el indiferent de situatie si de cat de multe probleme apar.

Inteligenta. Din momentul in care devii parinte inteligenta va fi foarte importanta. Copilul te va pune in multe situatii noi, vei avea o multime de provocari carora le vei face fata foarte usor cu inteligenta si rabdare. Si daca micutul vede ca esti inteligent si reusesti sa ii raspunzi la toate intrebarile si sa ii dai o siguranta mai mare in el in orice situatii va reusi si el sa mearga in aceeasi directie si sa devina un adult inteligent si gata sa actioneze inteligent in folosul sau oricand are ocazia.

Flexibilitate. E o trasatura foarte importanta daca vrei sa fii parinte „suficient de bun”. Vei fi pus in atat de multe situatii limita in viata, mai ales dupa ce ai copii, incat va trebui sa inveti ce inseamna flexibilitate si cum o poti folosi in avantajul tau. Flexibilitatea nu inseamna compromis si nu inseamna nici oferirea de „portite” de incalcare a unor reguli. Flexibilitatea in parentingul modern poate insemna un comportament adecvat cand copilul nu stie exact ce se intampla si reactioneaza cum nu se poate mai prost. Sau poate insemna si decizii care nu sunt atat de dure, de dragul relatiilor armonioase in familie.

Compasiune. Copiii trebuie sa dezvolte si sa experimenteze compasiunea. Copiii au nevoie de intelegere si de confort emotional. Sentimentele lor au nevoie de validare permanenta. Compasiunea parintilor fata de copii si de nevoile lor, de ceea ce li se intampla trebuie sa fie o constanta a relatiilor lor, mai ales cand micutii sunt la varste la care traiesc la maximum absolut orice experienta buna sau rea.

Simtul umorului. Vei avea suficient de multe oportunitati sa razi alaturi de cei mici, sa te simti bine in preajma lor. Ca sa nu privesti viata cu prea multe nuante de gri si sa nu cedezi in momentele mai grele ale relatiilor cu micutii e bine sa ai un dezvoltat simt al umorului pentru a avea o viata frumoasa alaturi de copii si a zambi cat se poate de mult.

Lasă un răspuns