Sunt doua perioade in care politicul trebuie sa actioneze prompt si eficient pentru a nu se ajunge la o situatie dezastruoasa pentru tara: inainte de o criza economica si in timpul acesteia, daca nu se poate evita criza. De fiecare decizie a politicului depinde modul in care economia poate rezista la socul crizei sau la presoc. Strategiile politice, politicile publice, politicile economice vor contribui la procesul de echilibrare a economiei chiar inainte de criza sau in timpul ei.
„Criza economica” nu e un termen simplu de definit si de inteles. De regula ea presupune combinatii periculoase intre mai multe elemente: recesiune, cand cererea e prabusita si e nevoie de politici cu impact rapid, criza bancara/financiara, credite si active supraevaluate, criza valutara, iesiri de capital si rezerve sub presiune, criza datoriei suverane, se pierde accesul la piata.
In practica, crizele mari sunt „gemene” (banca + valuta + datorie). De aceea politicile trebuie gandite ca pachet coerent, nu ca masuri izolate, asta daca vrei sa ai si o solutie eficienta si clara la ce te asteapta sau la criza deja declansata.
Gestionarea unei economii aflate in dificultate este echivalentul pilotarii unui avion in timpul unei furtuni: daca actionezi prea tarziu, te prabusesti; daca actionezi prea brusc, provoci panica printre pasageri. Echilibrul e totul si factorul politic trebuie sa il gaseasca rapid ca sa nu piarda lupta cu o eventuala criza economica.
Cum poate interveni politicul inainte de criza si in timpul ei?
Scenariul 1: Criza economica este aproape-solutia: preventia
In cazul in care o criza economica este la orizont, strategiile politice ar trebui sa fie axate pe gestionarea puterii si increderii. Desi nu criza nu e declansata e vorba despre o perioada extrem de dificila si de complexa, pe care, daca stii cum sa o gestionezi din perspectiva politica, ai putea sa o depasesti mai usor si sa previi aparitia crizei economice.
Ce e de facut? Pentru inceput se va incerca crearea unui Consiliu Fiscal independent, un grup de experti politici care va valida tot ce tine de prognoze bugetare. Inainte de alegeri politicienii pot sa cosmetizeze” cifrele pentru a fi alesi si a merge lucrurile mai departe pentru ei-a se vedea modelul Suediei.
Pe langa Consiliu Fiscal independent e nevoie de un pact de stabilitate trans-partinic, adica un acord intre putere si opozitie pe proiectele mari de infrastructura. De ce? Pentru a putea da investitorilor straini semnale de predictibilitate, pentru a fi siguri ca proiectele nu se vor opri daca se mai schimba guverne.
E nevoie si de reformarea functiei publice. Criteriile de performanta vor fi esentiale, bugetul e la un pas de colaps, deci sinecurile nu mai trebuie sa existe. Asa creste eficienta aparatului de stat, se legitimizeaza cereri viitoare de „sacrificiu” catre sectorul privat. In paralel se incep negocieri cu banci centrale pentru acces la valuta pentru a asigura pietele ca moneda nationala rezista in fata unui atac speculativ.
Orice fel de ajutoare de stat vor expira automat dupa 12-24 de luni, pentru a preveni transformarea ajutoarelor in poveri bugetare si pentru a nu se ajunge si mai repede la criza economica. Transparentizarea datoriei publice contingente este de dorit, se publica toate garantiile oferite de stat companiilor de stat pentru evitarea unor gauri negre ce apar la declansarea crizelor.
Mai amintim aici consolidarea statului de drept, accelerarea proceselor pe teme comerciale. Justitia lenta sau corupta in perioade de incertitudine alunga capitalul, deci trebuie dovedit ca justitia este ceea ce trebuie sa fie.
Si foarte important, trebuie desfasurate campanii de alfabetizare financiara a populatiei. Populatia trebuie sa inteleaga mecanismele inflatiei, pe cele ale economisirii ca sa nu se ajunga la criza economica. O populatie educata financiar reactioneaza mai putin impulsiv (ex: nu goleste bancomatele la primul zvon) si criza e mult mai departe in acest fel.
Pe langa politici publice va fi nevoie si de politici economice. Se incepe cu largirea bazei de impozitare, cu eliminarea exceptiilor fiscale sectoriale, facilitatilor de tot felul. Sistemul fiscal echitabil va genera venituri stabile si va preveni intrarea in criza mai simplu.
Se continua cu fondul de rezerva definit prin colectarea de surplusuri din resurse naturale sau dividende de stat, ca sa ai „munitie” fiscala cand criza va lovi. Accentul e pus pe subventionarea cercetarii, alaturi de subventionarea productiei. Exporturile diversificate fac economia mai putin vulnerabila la scaderea cererii pe un singur produs.
Gradul de indatorare a gospodariilor trebuie limitat neaparat, reglementarile BNR, BCE vor fi mai stricte la credite ipotecare acordare, ca sa nu apara iar bula imobiliara pe care am vazut-o inainte de criza majora din 2008.
Digitalizarea monitorizarii stocurilor critice, energie si hrana, va fi vitala si ea. Se vor implementa sisteme IT performante de urmarire a rezervelor nationale. Specula de pret in momentele de penurie iminenta e evitata.
Pensiile trec printr-o reforma profunda si structurata, pentru corelarea cu speranta de viata daca vrei sa eviti crize economice. Ajustarea automata a varstei de pensionare e necesara si obligatorie pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a bugetului de asigurari sociale fara interventii politice brutale.
Se introduc taxe pe poluare pentru a finanta tranzitia energetica. Doar asa se genereaza venituri noi in timp ce se reduce dependenta de importurile de combustibili fosili scumpi. Se discuta si despre facilitarea crowdfunding-ului si a pietelor de capital, de reducerea birocratiei pentru listarea firmelor mici. Firmele au nevoie de alternative de finantare in afara de creditul bancar, care devine scump in criza economica.
Scenariul 2: Criza este deja declansata-solutia: interventia rapida
Cand esti deja la inceput de criza economica sau in plina criza treci la interventie pe toate planurile, politic si economic. Scopul este sa eviti colapsul financiar si sa mentii pacea sociala, pentru ca populatia va simti imediat efectele unei crize majore.
Din perspectiva strategiilor politice pentru perioada de criza economica e imperios necesar sa existe un cabinet de criza cu puteri sporite, structura decizionala restransa care sa poata emite ordonante de urgenta rapid. In criza economice conteaza imens viteza de reactie, mai multm decat perfectiunea procesului birocratic.
Se reduc salariile demnitarilor cu un procent superior taierilor din restul sistemului, pentru a se mentine coeziunea sociala si a se reduce riscul de revolte populare. Populatia trebuie sa vada ca si demnitarii „sufera” alaturi de ei la capitolul taieri.
Zilnic vor fi briefing-uri tehnice, nu politice, despre starea economiei, la nivel inalt. Nu e nevoie in criza de fake-news si de panica, acestea vor agrava si mai tare situatia socio-economica din tara.
Administratorii de banci au nevoie de protectie juridica, daca vor colabora la salvarea sistemului. Bancherii nu vor mai fi paralizati decizional de teama ca vor fi trasi la raspundere pentru pierderile inevitabile in criza economica.
Incep si negocierile cu creditorii externi pentru perioade de asteptare, amanarea platii dobanzilor la datoria suverana. Se elibereaza asa spatiu fiscal imediat pentru cheltuieli de sanatate sau asistenta sociala.
Toate preturile la bunurile de baza vor fi monitorizate strict, vor fi acorduri cu marii retaileri pentru plafonari voluntare de marja. Doar asa se evita interventia brutala a statului (care duce la rafturi goale) prin parteneriat public-privat.
Activarea mecanismelor de solidaritate internationala e urmatorul pas pentru a mentine situatia sub control. Solicitarea de asistenta tehnica si umanitara nu mai e o varianta de backup, e varianta care trebuie luata in considerare imediat. Ea reduce pe termen mediu si scurt povara administrativa si financiara asupra resurselor nationale epuizate.
Intr-un final se trece la suspendarea dezbaterilor care divizeaza societatea (religie, ideologie). Toate energia va fi concentrata pe singura problema urgenta: supravietuirea economica.
Din perspectiva politicilor economice interventia va fi una chirurgicala, atenta. Controlul capitalului e cel mai important. Se limiteaza sumele care pot fi scoase din tara temporar. Incercam sa prevenim „fuga capitalului” care ar prabusi moneda si rezervele nationale (dupa modelul Islandei sau Ciprului).
Se emit obligatiuni de solidaritate, titluri de stat destinate populatiei cu dobanzi atractive. Finantarea deficitului din surse interne e ideala, reducand dependenta de pietele externe volatile.
Daca e nevoie se va apela la nationalizarea partiala/temporara a utilitatilor aflate in colaps. Se preia managementul daca furnizorii de energie dau faliment. Astfel de actiuni garanteaza ca spitalele si populatia nu raman fara curent/caldura indiferent de pretul pietei.
Subventionarea directa a facturilor e o masura fireasca in plina criza. Dar ajutorul financiar va fi doar pentru cei sub pragul de saracie, nu unul generalizat. Se maximizeaza impactul fiecarui leu cheltuit si previne risipa de resurse catre cei care isi permit preturile de criza.
Regulile de concurenta sunt suspendate temporar in criza. Companiile pot sa coopereze pentru logistica eficienta, contribuind la reducerea costurilor de distributie a alimentelor si medicamentelor in perioade de stres logistic.
Convertirea datoriei in actiuni ar putea ajuta mult in criza economica. Statul ajuta firmele mari, dar devine actionar. Dupa ce trece criza contribuabilul va beneficia de profiturile revenirii economice.
Si cursul de schimb va juca un rol important, el va fi pe post de supapa (devalorizare controlata). Ideea e simpla: permiterea unei scaderi usoare a monedei pentru a ajuta exporturile. Se corecteaza mai rapid dezechilibrele comerciale, desi creste pretul importurilor (trebuie balansat cu atentie).
Un alt „artificiu” pe care politicul l-ar putea pune in practica este oferirea de micro-credite cu dobanda zero pentru liber profesionisti. Liniile de finantare de sume mici pentru „gig economy” ar putea fi o gura de oxigen pentru economie. Acest segment este adesea ignorat de marile scheme de ajutor, dar este esential pentru consumul de baza.
Acestea sunt doar cateva sugestii si linii de actiune in cele doua scenarii. Evident ca vor fi foarte multe variatii si idei in functie de cat de capabili sunt decidentii politici si de maturitatea politica. Dar macar inainte de criza sau in timpul ei stii de unde sa pornesti si poti dezvolta alte strategii politice si economice in calitate de decident politic care isi doreste prevenirea crizei economice sau iesirea din ea rapid si evitarea recesiunii profunde.