Era pe langa bratul meu lesinat. Ceva mai sus de cot, daca urcai cu pasi minuscului spre umar dadeai de el. Noapte adanca era si celelalte guri respirau acelasi aer ca si noi. Era pe acolo, pe langa cot. Un san. Din strat in strat in somn mergeam pana la inima sa vad Makkah unei chei cu crestaturi potrivite tuturor cutiutelor si sertaraselor celulelor tale. Dormeai. Afara in geam ingerii incercau sa intre. Goi. Da, goi. Din adanc sopteai ceva de Dumnezeu, ceva rupt visului, si ne trezeam amandoi incercand sa trecem unul prin celalalt in stransoare, ca ata si acul, sa ne facem haine din fire de noi. Postați pe blog!
Postați pe blog!
