Ma intreb citi dintre cei care au urmarit ieri circul din Parlament si din culisele puterii, „date pe surse, iau in serios ceea ce se intimpla sau, mai mult, cred intr-o tabara sau alta. Am vazut cum a fost atinsa o noua culme a demagogiei, a politicianismului acestui an fatalmente electoral mirosind a Dimbovita statuta. Comisii peste comisii, anchete peste anchete, Ridzi peste Udrea si Udrea peste Ridzi, Basescieni, Tariceni, Vanghelieni, si Bocieni, de-alde Geoana si Nastase, Oprescu si Hrebenciuci, Fluturi, Voiculesti, Blaga, Pogea, Andronescu, Mazare, Videni, Orbani, Berceni… Ei sunt „eroii zilelor pe care le traim si ale caror vorbe, evident, le inghitim nemestecat. Aroganti, „pesecutati, „linsati, mironosite, (anti)corupti invingand coruptii, demisionari cinstiti, gentilomi, morali, dezinteresati pasindu-si vinile cu voci stridente, justitiare… Masti. O apa si-un pamint! Iar moara macina, nestingherita, mai departe „problemele capitale ale natiei: tineretul si turismul si lubenitele si „prima casa!. Parchetele, „mogulii, completeaza tabloul fluturindu-ne pe la nas fraude de milioane de euro si intelegeri si parteneriate si prioritati incalcate. Si toti astia se fac ca lucreaza – si nu oricum, ci cu lefurile, vezi Doamne, reduse benevol! – pentru ca romanii sa adoarma linistiti in fata televizoarelor lor blocate pe circ. Si asa, zi dupa zi. Apoi toti isi freaca linistiti palmele ca sunt si mai aproape cu o zi de „marea toamna, si ca „publicul spectator multumit, hipnotizat, a mai incasat o galusca, un anestezic anti-criza si ii va vota, din nou, „in cunostinta de cauza. E atit de simplu. In vremea asta, unele tribunale sunt somate cu evacuarea fiindca nu-si pot plati chiriile, spitalele si asistenta medicala de orice fel isi trimit, realmente, pacientii sa agonizeze acasa, oficiile de somaj, luate cu asalt, au devenit oficiile disperarii, agricultorii vad cum le mor animalele de foame, militarii se intorc la ai lor cu jumatati de solda, profesorii mocnesc surd, inca fiind departe de curtile scolilor… Romania reala, sfidata, batjocorita mai spera sa-si supravietuiasca propriei drame – travestita in comedie -, sa prinda si ziua de miine cu un colt de piine pe masa, cu macar citiva deznadajduiti mai putin, cazuti pe marginea drumului. As vrea, sincer, sa exagerez, as vrea ca tabloul asta sa fie un fals. As vrea sa cred ca Romania reala se va cerne de Romania ireala, ca romanii vor scoate televizoarele din priza pina la toamna, ca isi vor da jos ochelarii de cal, sau ca vor incepe sa inteleaga macar regia, scenariul, decorurile, actorii, piesa…



Faci un comentariu sau dai un răspuns?