Regulile de parenting trebuie privite cu multa detasare mai ales daca esti prea legat de cartile de parenting

Inca dinainte de nasterea copilului incepi sa citesti despre parenting si sa iti insusesti diverse reguli pe care sa le aplici si dupa nasterea sa. Dupa ce devii parinte incepi sa inveti reguli noi, adaptate comportamentului copilului si situatiilor din viata reala. Numai ca de multe ori regulile nu functioneaza deloc asa cum te-ai fi asteptat, nu au rezultatele dorite…

Regulile de parenting sunt, la fel ca si legile, facute sa fie incalcate pana la urma. Sunt niste reguli generale pe care le poti aplica, dar nu se potrivesc de fiecare data sau nu se potrivesc deloc. Fiecare copil e diferit, si fiecare parinte e diferit, deci va trebui sa te detasezi putin de regulile de parenting si sa le identifici pe care care nu au legatura cu realitatea, care nu vor functiona. Cum o poti face? Foarte simplu. Iata cateva reguli de parenting care nu vor functiona indiferent cat de mult te-ai stradui sa le pui in practica.

Daca ai un copil cu stima de sine buna se va comporta mult mai bine. Nu are nicio legatura cu realitatea. Stima de sine nu aduce si comportamente mai bune. Scopul nu este ca micutul sa inteleaga de ce simte intr-un fel, de ce are anumite sentimente. E important sa invete cum sa se comporte indiferent de ce simt. Stima de sine vine si din realizarea unor lucruri care sunt dificile pentru tine. De multe ori obtii efectul invers daca ai un copil cu stima de sine foarte buna, care nu va face nimic sa evolueze intr-o anumita directie. Orice recompensa trebuie sa se bazeze doar pe actiuni realiste pe care acesta le-a indeplinit.

Cand copilul are deja stima de sine invata-l cum sa rezolve probleme, invata-l cum sa ajunga la performanta in plan social, in planul relatiilor.

De cate ori copilul e suparat, ostil, nervos incearca sa discutati despre sentimentele lui. Multi parinti incearca sa descopere de ce copilul e suparat, nervos, sa il faca sa isi constientizeze emotiile, trairile si sa vorbeasca despre ele. Da, e bine sa vorbim despre sentimentele lor si sa le intelegem, insa copiii, chiar si cei mai mari nu sunt in stare sa le identifice corect si sa le exprime. Nu inteleg ce simt, au ganduri care justifica intr-un fel comportamentele pe care le vedem, schimbarile de comportament. O abordare mai buna ar fi sa inveti copilul cum anume sa actioneze conform normelor din societate atunci cand e deja nervos, suparat.

Copiii cu probleme de performanta si de comportament au nevoie de alte reguli, se vor folosi alte standarde pentru ei. E foarte usor pentru un parinte sa incerce sa nu tina cont asa de mult de anumite reguli doar pentru a rezolva niste probleme de comportament si de performanta. Chiar si de la un copil cu nevoi speciale se vor cere aceleasi asteptari sociale. Daca nu invata cum sa se comporte la varste mai mici mai tarziu va fi imposibil sa se adapteze la ce se intampla in jurul lor. Cei care au probleme de invatare si de comportament trebuie sa urmareasca anumite standarde de comportament. Ca parinte trebuie incerci sa iti dai seama cum sa ai un copil care isi asuma raspunderea si sa nu ii permiti sa dea vina mereu pe alti, pe alte probleme.

Perioadele mai complicate din adolescenta vor trece, fac parte din viata. Gresit. S-ar putea sa fii surprins sa afli ca fazele cele mai complicate ale adolescentei nu prea trec de la sine. O greseala pe care o fac parintii este legata de rationalizarea acestei reguli. Se gandesc ca pot sa faca x lucru mai periculos ca sunt adolescenti, ca vor sa descopere, sa invete, sa aiba experiente noi. Multe comportamente si incercari din adolescenta vor ramane ca definitorii pentru ei si mai tarziu, in viata de adult. Parintii ar trebui sa se gandeasca bine la ce vor sa invete copiii in aceste faze si sa incerce sa ii tina departe de comportamente periculoase si de experiente care ii vor marca pe toata viata si care vor fi repetate si in viata de adult.

Ca sa ai efectul scontat cand aplici o pedeapsa aceasta trebuie sa „doara”. Iarasi e gresit. Copilul nu va invata nimic daca primeste pedepse foarte aspre de fiecare data cand greseste, nu va sti ce sa faca data viitoare cand e pus in acelasi context si va repeta greseala care i-a adus pedeapsa. Consecintele unei actiuni gresite trebuie sa fie orientate catre anumite sarcini. Consecintele trebuie sa fie mai degraba experiente din care sa invete ceva. Desigur, trebuie sa asociem si ceva neplacut cu aceste experiente, de exemplu fara monitoare, tablete, calculatoare. Timpul trebuie sa fie conectat cu sarcina de indeplinit si cu lucrul neplacut asociat.

Invata copilul ce responsabilitati are, cum sa le indeplineasca si daca nu le indeplineste de abia atunci primeste si pedepse. Ideea este sa il inveti mereu cum sa se descurce si sa functioneze in viata de adult.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?