Daca pana acum ai crezut ca schizofrenia si simptomatologia asociata acesteia se manifesta doar la adulti, trebuie sa stii ca exista si schizofrenia copilariei. Este o afectiune rara aparuta la copii si tineri, realitatea este interpretata in mod anormal si simptomele pot fi foarte diferite.
De la probleme cognitive, la probleme comportamentale grave si emotii puternice greu de stapanit, toate fac parte din „arsenalul” atat de complex al schizofreniei copilariei. Se poate trata, asta e vestea buna, insa tratamentele sunt de lunga durata si nu dau de fiecare data cele mai bune rezultate…
Schizofrenia copilariei are ca principale manifestari si simptome halucinatiile, iluziile, vorbire incoerenta. Pacientii au primele simptome la 20-30 de ani cel tarziu, dar putem avea multe simptome grave aparute chiar si la 13 ani sau la o varsta si mai mica. Severitatea lor difera de la tanar sau copil la altul, pot fi perioade mai bune si perioade in care pacientul nu mai are niciun control asupra sa. Din pacate, unele simptome raman toata viata, la inceput, in primele faze de manifestare e foarte greu sa recunosti schizofrenia copilariei.
Printre cele mai comune simptome intalnite la copii amintim rationamente imposibil de inteles pentru cei care asculta ce spun, idei bizare si un discurs fara logica, vise care nu au niciun sens, izolare, probleme de somn, lipsa motivatiei, comportamente ciudate, violenta si agresivitate, agitatie permanenta. Se adauga depresia, lipsa emotiilor si imposibilitatea exprimarii lor corecte in situatii reale de viata, anxietate, frici.
Simptomatologia asociata schizofreniei copilariei se manifesta treptat, primele semnale sunt vagi, nu iti dai seama ca s-a intamplat ceva, poti sa confunzi foarte usor manifestarile cu simptomele altor boli psihice. Dar, pe masura ce copilul se apropie de pubertate si devine adolescent semnele clare sunt tot mai greu de ignorat: psihoza, halucinatii frecvente, deziluzii, ganduri foarte greu de organizat si de exprimat.
Cauzele schizofreniei copilariei nu sunt cunoscute la ora actuala. Specialistii cred ca ar fi vorba de o combinatie nefericita intre genetica, chimia creierului, mediul in care se dezvolta copilul. Nu la toti copiii intalnim schizofrenia copilariei, si nu toti au primele simptome la aceeasi varsta, asa ca lucrurile sunt si mai ciudate. Dopamina si glutamatul, neurotransmitatori din creier, pot sa contribuie intr-o oarecare masura la schizofrenie. Sistemul nervos central e diferit la bolnavii care au schizofrenie.
Pana la urma schizofrenia poate fi privita si ca o boala a creierului. Istoricul familial este un factor de risc important, la fel si activarea prea puternica a sistemului imunitar, varsta inaintata a tatalui in momentul conceptiei copilului. Nu sunt date suficiente pentru a sti foarte clar daca factorii de risc pot sa duca la agravarea simptomatologiei, dar se presupune ca schizofrenia copilariei ar putea sa nu aiba manifestari atat de puternice daca se evita cumva acesti factori agravanti.
Netratata la timp, schizofrenia copilariei devine foarte periculoasa si poate duce la suicid, la tentative de suicid multiple, la anxietate, atacuri de panica, depresie, tulburari obsesiv-compulsive, imposibilitatea de a duce o viata independenta in timpul adolescentei.
Diagnosticarea este destul de simpla in cazul schizofreniei copilariei. Se va face un examen fizic, urmat de screening amanuntit si analize, evaluare psihiatrica. La final se pune diagnosticul si se stabileste tratamentul. In timpul diagnosticarii medicul va urmari toate semnele si simptomele bolii si va incerca sa isi dea seama in ce faza a schizofreniei se afla pacientul pentru a lua cele mai bune masuri in vederea tratarii corecte a afectiunii psihice.
Tratamentul pentru schizofrenia copilariei este de durata, poate fi pe viata, chiar daca simptomatologia dispare la un moment dat. De obicei o echipa de medici impreuna cu familia va trata pacientii cu schizofrenia copilariei. Echipa va include medicul psihiatru, asistentul social, membri ai familiei, farmacistul, managerul de caz.
Se incepe cu tratament medicamentos prescris de psihiatru, antipsihotice usoare pentru a evita halucinatiile si deziluziile, dar vor urma medicamente antidepresive si pentru anxietate. Pe langa medicamente se recomanda psihoterapie, terapie individuala, terapie cognitiv comportamentala, terapie de familie.
In cazurile foarte grave se ajunge la spitalizare intr-un spital de psihiatrie, unde se continua tratamentul si se incearca toate tipurile de terapie pentru a ameliora simptomatologia schizofreniei copilariei.