In fiecare moment al vietii avem emotii si sentimente care ne coplesesc uneori sau pe care le ignoram si incercam sa mergem mai departe in speranta ca nu vor mai reveni. Sentimentele sunt niste stari mai stabile si mai durabile, emotiile sunt mai intense si de scurta durata. De exemplu, sentimentele traite ar putea fi de fericire, tristete, furie, speranta, in vreme ce emotiile ce apar in viata noastra sunt frica, uimirea, stresul, confuzia, dezgustul, amuzamentul, recunostinta sau speranta. Printre sentimentele si emotiile pe care ajungem sa le traim intr-o viata de om se strecoara si variante inedite, ciudate, pe care cu greu le putem repera si explica.
Sentimentele si emotiile fac parte din viata noastra si sunt normale. Exprimarea lor e iarasi fireasca si e foarte usor sa le facem fata. De multe ori ajungem sa avem diferite sentimente si emotii pe care nu le intelegem si care par venite dintr-o cu totul realitate. Pe acestea le veti descoperi in randurile ce urmeaza si le veti intelege mai bine in urma explicatiilor date.
Opia. Este un sentiment intens de excitare, stimulare „invaziva” aparut mai ales cand exista un contact vizual cu altcineva. De multe ori doar o privire directa „aruncata” cuiva poate duce la aparitia unor emotii sau sentimente ciudate pentru cel care e privit. Excitarea sau stimularea este interpretata diferit in functie de circumstantele in care apare. In momentul in care privirea celui din fata este perceputa ca o amenintare sentimentul e neplacut, insa daca exista atractie intre oamenii care se privesc reciproc, atunci sentimentul, emotia este placuta, nu pune probleme deloc.
Déjà vu. Este un sentiment ciudat pe care l-am avut cel putin o data in viata. Desi nu ai fost niciodata intr-un anumit loc simti ca ai mai fost deja acolo, ca se repeta anumite evenimente. Psihologii sunt de parere ca ar fi vorba despre anumite lucruri din trecut, experiente de care ne amintim atunci cand apar noi experiente si elemente declansatoare din ele. Nu e nimic paranormal la mijloc, e doar un mod ciudat in care functioneaza creierul cand apar anumiti stimuli din mediul in care ne desfasuram activitatea, in care mergem la un moment dat.
Elipsism. Este sentimentul de tristete ce apare cand cineva realizeaza ca o anumita persoana nu va ajunge sa vada viitorul pentru ca nu va trai atat de mult. De foarte multe ori acest sentiment insotit de emotii puternice este trait de batrani, de bunici, care nu vor mai apuca sa isi vada nepotii crescand si ajungand adulti…
Crisalism. Cu toate ca suna ciudat si un pic S.F., acest sentiment este mai comun decat iti inchipui. Si il traiesti si tu ori de cate ori te simti linistit, calm, iti e cald si bine in timp ce afara ploua cu galeata si e vant, e frig. Ceea ce traiesti atunci este fix acelasi lucru pe care il traiesc bebelusii cat se afla in uter, in burtica la mamica. Nu ne amintim ce s-a intamplat in uter, asta e clar, insa starile pe care le avem in acele momente ne transporta instant fix in momentul in care nu aveam griji si stateam in uter in asteptarea nasterii si cunoasterii parintilor nostri.
Adronitis. E o frustrare pe care ajungi sa o experimentezi cand intalnesti o persoana interesanta si noua, insa iti dai seama pe loc ca vei avea nevoie de ceva timp sa ajungi sa dezvolti o relatie cu aceasta. Vrei ca relatia dintre voi sa se dezvolte rapid, dar stii sigur ca nu are cum sa se intample lucrul acesta. Ca sa ajungi sa te aproprii mai usor de o alta persoana trebuie sa existe un schimb de informatii personale, schimb care nu va fi facut de pe azi pe maine, va dura ceva pana se instaleaza increderea si pana va simtiti suficient de confortabil sa discutati cu o persoana straina despre lucruri personale.
Liberoza. E un sentiment insotit de multe emotii puternice pe care il traim de foarte multe ori mai ales in acest secol al vitezei si al goanei dupa bani si munca la nesfarsit. El se materializeaza printr-o dorinta de a-ti pasa mai putin despre lucruri diverse. Pe masura ce imbatranim ajungem sa avem foarte multe responsabilitati, multe lucruri de rezolvat, avem si familie. Si sunt momente cand ne-am dori sa ne intoarcem in copilarie cand nu aveam griji si obligatii, nu aveam loc de munca sau o familie ce trebuie ajutata si intretinuta.
Enouement. E mai greu de descris si de explicat acest „enouement”, insa in termeni simpli e fix sentimentul pe care ajungi sa il ai cand ti-ai dori sa te intorci in timp si sa iti spui tie, omul din trecut despre viitor. Se intampla sa fim multumiti de ceva anume, de cum au mers lucrurile pentru noi la un moment dat, iar in acel moment iti amintesti, inchipui cum varianta mai tanara a ta si-a facut griji multe despre ele. Atunci ti-ai dori sa te fi intors in timp si sa iti fi spus tie ca nu ai de ce sa te temi sau sa iti faci atatea griji pentru ca totul va fi bine.
Jouska. Iarasi e o traire, un sentiment ciudat care vine la pachet cu multe emotii. E o conversatie ipotetica pe care o tot repeti in capul tau la nesfarsit. Un exemplu clasic: vrei o marire de salariu, trebuie sa o ceri de la seful tau si in capul tau iti tot faci scenarii in care pregatesti discursuri, dialoguri, iti inchipui ce va zice seful, cum va reactiona si cum vei reactiona tu. Tot timpul vei avea un rezultat pozitiv si favorabil tie in capul tau, desi realitatea s-ar putea sa nu fie la fel de placuta odata ce nu mai esti la tine in minte.
Exulansis. Aici e vorba despre frustrarea aparuta cand realizezi ca discuti despre o experienta foarte importanta, insa oamenii din jur nu inteleg si nu o inteleg deloc, nu par sa fie interesati de ea. Asa ca renunti sa mai discuti despre ea si de aici si frustrarea care incepe sa se dezvolte pe masura ce incerci sa te abtii sa mai aduci vorba despre respectiva experienta.
Sonder. E un sentiment la fel de ciudat precum cele anterioare. Ideea e simpla: apare cand realizezi ca toata lumea din jurul tau are propria viata complicata. Si in toate vietile celorlalti se ingramadesc fix sentimente si emotii, probleme pe care le ai si tu. Deci nimic nu e asa de simplu in jurul tau si ai putea fi tentat sa iti vezi de treaba ta si sa nu intri in vietile oamenilor, sa te ferestri sa vorbesti sau sa strici armonia firava din vietile lor.
Zenozina. In copilarie traim acest sentiment simplu si atat de complex in acelasi timp. E senzatia ca timpul trece foarte repede mereu si nu ai ce face. Daca in viata de adult timpul pare ca se dilata si se tot dilata si nu mai trec zilele si orele petrecute la munca sau acasa, facand o multime de lucruri, in copilarie totul trecea intr-o secunda, nici nu apucai sa te bucuri de ei pe cat de mult ti-ai fi dorit.
Monachopsis. E sentimentul acela foarte ciudat aparut cand nu prea iti gasesti locul intr-un context, intr-o situatie. Nu ii dai importanta prea mare, insa sentimentul asta chiar e persistent si te va insoti mult si bine daca nu incerci sa te acomodezi si sa te adaptezi la ce ti se intampla.
Lachesism. E dorinta greu de inteles de a fi „lovit” de dezastru, de a trai ceva atat de rau incat sa te surprinda si pe tine. De exemplu, vrei sa supravietuiesti unei prabusiri de avion, sa pierzi tot ce ai intr-un incendiu. Psihologii au gasit si o explicatie pentru acest sentiment, aceasta dorinta: din frustrare sau din cauza unor afectiuni psihice, depresie poate, pacientul ajunge sa isi doreasca raul si sa treaca prin experiente traumatizante, pentru ca asa sunt toate, pentru a scapa cumva de tot ce simte si traieste.